Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BRADICHINEZIE, MODERATOR, NANISM, OPRITOR, PIEDICĂ, PILOTAJ, SOMN, STAZĂ, YOGA ... Mai multe din DEX...

ÎNCETINIRE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNCETINÍRE, încetiniri, s.f. Acțiunea de a încetini și rezultatul ei; potolire, domolire. - V. încetini.

Sursa : DEX '98

 

Încetinireaccelerare

Sursa : antonime

 

ÎNCETINÍRE s. 1. micșorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. v. domolire. 3. amânare, întârziere. (~ producerii unui fenomen.)

Sursa : sinonime

 

încetiníre s.f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCETINIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎNCETINIRE.

BRADICHINEZIE

... BRADICHINEZÍE s . f . 1. ( Psih . ) Încetinire

 

MODERATOR

MODERATÓR , - OÁRE , moderatori , - oare , s . m . și f . , s . n . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Element ) care moderează , ponderează , frânează , potolește . 2. Persoană care conduce o dezbatere , de obicei , publică , o masă rotundă , o emisiune cu mai mulți participanți . 3. S . n . Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism . 4. S . n . Substanță folosită pentru încetinirea mișcării

 

NANISM

... n . 1. Anomalie caracterizată prin creștere insuficientă în înălțime raportată la media vârstei și a speciei sau a rasei respective . 2. Încetinire

 

OPRITOR

OPRITÓR , - OÁRE , opritoare , s . n . , opritori , s . f . I. Subst . Ceea ce împiedică , stăvilește ceva . 1. S . f . Frână formată dintr - un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn , cu un cârlig sau cu o talpă de oțel , care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale ; piedică . 2. S . n . și f . Curca ( sau lanț , ștreang ) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului , la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui . 3. S . f . ( Reg . ) Stăvilar , zăgaz , dig . 4. S . f . Plasă întinsă pe un semicerc , cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă . 5. S . f . Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește , ca să nu le rupă valurile . II. S . n . și f . Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil , a unei instalații , a unui aparat etc . - Opri + suf . -

 

PIEDICĂ

PIÉDICĂ , piedici , s . f . 1. Factor care împiedică realizarea unui țel , care stă în calea unei acțiuni : stavilă , obstacol , impediment : dificultate , greutate . 2. ( Concr . ) Unealtă , dispozitiv , instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic , pentru blocarea unui organ mobil al acestuia , la sprijinirea sau la susținere etc . 3. ( Bot . ; în compusul ) Piedica - vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu frunze alungite , cu flori liliachii și albăstrii ( Lathyrus hirsutus ) . [ Var . : piédecă s .

 

PILOTAJ

... 1. Faptul de a conduce o navă , o aeronavă , o locomotivă în calitate de pilot ^1 ; pilotare ; știința și tehnica acestei conduceri . 2. Încetinire

 

SOMN

SOMN ^2 , ( rar ) somnuri , s . n . Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor , necesară redresării forțelor , caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței , prin relaxare musculară , prin încetinirea circulației , a respirației și prin vise ; starea celui care doarme . SOMN ^1 , somni , s . m . Pește teleostean răpitor cu corpul lung , fără solzi , lățit în partea de dinainte , cu capul turtit , cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi ( Silurus

 

STAZĂ

... STÁZĂ , staze , s . f . Oprire sau încetinire

 

YOGA

YÓGA s . f . Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal ; p . ext . ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației , a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare