Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUCOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 84 pentru MUCOS.

GUST

GUST , gusturi , s . n . I. Simț prin care organismul primește ( cu ajutorul limbii și mucoasei bucale ) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact ; senzație produsă de o substanță ( alimentară ) prin excitarea limbii și mucoasei bucale ; proprietatea unor substanțe ( alimentare ) de a provoca această senzație . II. Fig . 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul ( în natură , în artă ) . 2. Înclinație , predispoziție , pornire . 3. Plăcere , dorință ,

 

PEPSINĂ

PEPSÍNĂ , pepsine , s . f . Enzimă secretată de mucoasa stomacului vertebratelor , care transformă proteinele în peptide ; p . ext . medicament extras din mucoasa stomacală a unor animale , care se administrează în tratamentul bolilor de

 

ȘANCRU

ȘÁNCRU , șancre , s . n . Ulcerație a mucoasei sau a pielii , apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni

 

AFTĂ

ÁFTĂ , afte , s . f . Bășicuță plină cu lichid opalescent , care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care , prin spargere , lasă în loc o mică

 

AFTOASĂ

AFTOÁSĂ adj . Febră aftoasă ( În sintagma ) = boală contagioasă specifică vitelor cornute , dar transmisibilă și omului , care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții ( afte ) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni

 

ANCHILOSTOMIAZĂ

ANCHILOSTOMIÁZĂ , achilostomiaze , s . f . Boală provocată de achilostom , caracterizată prin inflamarea mucoasei intestinale și prin pierderea hemoglobinei . [ Pr . : - mi -

 

BRONȘITĂ

BRONȘÍTĂ , bronșite , s . f . Boală a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin

 

CANDIDOZĂ

CANDIDÓZĂ , candidoze , s . f . ( Med . ) Infecție a mucoaselor și a pielii provocată de unele ciuperci din genul

 

CATAR

CATÁR , cataruri , s . n . Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ , adesea însoțită de secreție

 

CHIURETA

CHIURETÁ , chiuretez , vb . I . Tranz . A curăța ( și a îndepărta ) cu chiureta suprafața unei mucoase (

 

   Următoarele >>>