Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DATOR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru DATOR.
DATORÍNȚĂ , datorințe , s . f . ( Înv . ) Obligație ( morală ) ; îndatorire . - Datori + suf . -
... datornici , - ce , s . m . și f . 1. Persoană care are de plătit o datorie ; debitor . 2. ( Rar ) Persoană care are de primit o datorie ; creditor . - Dator
EXECÚȚIE , execuții , s . f . 1. Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte . 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe , la atribuirea copiilor în caz de divorț etc . [ Pr . : eg -
EXIGÉNT , - Ă , exigenți , - te , adj . Care pretinde multă grijă , strictețe , corectitudine de la alții ( și de la sine însuși ) în privința îndeplinirii unei datorii ;
GAJ , gajuri , s . n . Garanție depusă în contul unei datorii sau al executării unei lucrări ; bun care se depune drept garanție ; amanet ,
NEGLIJÉNȚĂ , neglijențe , s . f . Faptul de a fi neglijent ; atitudine de nepăsare , de delăsare în îndeplinirea unei datorii ; faptă , atitudine care denotă lipsă de grijă , de atenție , de interes ( față de ceva , de cineva sau de
... IV . 1. Tranz . ( Numai la diateza pasivă ) A fi silit sau constrâns să acționeze într - un anumit fel ; a fi obligat , dator
PASÍV , - Ă , pasivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu reacționează în nici un fel , care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face , vede etc . ; inactiv . 2. ( Gram . ; despre diateze , forme verbale , conjugări etc . ) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de alteineva . 3. ( Despre metale , aliaje ) Care prezintă fenomenul de pasivitate ( 2 ) . II. S . n . 1. ( Fin . ; adesea adjectival ) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi , privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor . 2. ( Jur . ) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în
POPRÍRE , popriri , s . f . Acțiunea de a popri și rezultatul ei ; spec . ( Jur . ) procedură prin care un creditor urmărește ( pe bază de hotărâre judecătorească ) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană ; reținere din salariul cuiva ( în contul unei datorii ) ; p . ext . sechestru . - V.
RAIÁ , raiale , s . f . 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești . 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească , datori să le plătească tribut . [ Pr . : - ra -
RÁTĂ , rate , s . f . 1. Cotă , parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită , la un termen dinainte fixat , în contul unei datorii sau al unei obligații . 2. ( Ec . pol . ; în sintagmele ) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată . Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea