Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PE VREMEA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru PE VREMEA.

VECHI

... VECHI , VÉCHE , vechi , adj . 1. Care există de mult timp , din alte vremuri ; care ține , durează , se face de multă vreme ; făcut de mult . 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat , uzat . 3. ( Rar ) Bătrân . 4. ( Marcând raportul dintre oameni ) Cu care ... relații , se cunoaște de multă vreme . 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție , a avut o anumită ocupație etc . pe care n - o mai are în prezent . 6. ( Despre ființe ) Care a trăit într - un trecut îndepărtat ; ( despre obiecte , fenomene etc . ) care a ...

 

SPRE

... SPRE prep . 1. ( Cu sens local ) În direcția . . . , înspre , către , la . Pornesc spre școală . 2. ( Cu sens temporal ) În apropierea . . . , aproape de . . . , cam la vremea . . . , pe la . . . Spre iarnă . 3. ( Introduce un complement circumstanțial de scop ) În vederea . . . , pentru a . . . , ca să . . . Se duce spre a cerceta ...

 

ȚINE

... face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într - o anumită stare ; a menține . 5. Tranz . ( Cu determinările " pe loc " sau " în loc " ) A opri pe cineva sau ceva din mersul său , făcându - l să rămână pe loc , a - l împiedica să - și urmeze drumul . 6. Tranz . A face pe cineva să aștepte . 7. Refl . ( Rar ) A sta mai mult timp într - un anumit loc . 8. Refl . A sta într - o ... a le crește ( pentru folosul pe care - l dau ) . 6. A avea în posesiune o întreprindere ; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate ; a deține ( în calitate de chiriaș , de arendaș ) . 7. ( Pop . ) A avea de vânzare ( o marfă în ... întreținerii unei case , unei gospodării etc . 2. A purta cuiva de grijă , a avea grijă de cineva , a îngriji pe cineva . 3. ( Pop . ) A fi căsătorit cu cineva . VII. 1. Intranz . A dura , a dăinui . 2. Tranz . ( Despre boli ... ...

 

EDEC

... Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă . 2. Lucru care se găsește de multă vreme într - o gospodărie ; lucru necesar , p . ext persoană ( indispensabilă ) care se găsește de multă vreme

 

RĂZBUNA

... RĂZBUNÁ , răzbún , vb . I . I. 1. Refl . și intranz . A - și face singur dreptate , pedepsind pe cel de la care a suferit un rău , o nedreptate . 2. Tranz . A da satisfacție cuiva care nu este în măsură ... numele lui pe cel de la care a suferit un rău . II. ( Pop . ) 1. Refl . ( La pers . 3 ) A se face vreme bună , a se lumina , a se însenina . 2. Tranz . ( În expr . ) A răzbuna ( pe

 

GĂZDUI

... GĂZDUÍ , găzduiesc , vb . IV . 1. Tranz . A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme

 

MOCNIT

... MOCNÍT , - Ă , mocniți , - te , adj . 1. ( Despre foc ; adesea adverbial ) Care arde înăbușit , înfundat , fără flacără ; care este pe punctul de a se stinge . 2. Fig . Care lâncezește , care este fără viață , inactiv . 3. Fig . Reținut vreme îndelungată ( dar gata oricând să izbucnească ) ; tăcut , posomorât . 4. Care ( pare că ) ascunde o amenințare ( gata să se declanșeze ) . 5. ( Despre vreme

 

GARAJ

... GARÁJ , garaje , s . n . 1. Clădire sau încăpere ( special amenajată ) pentru adăpostirea ( și întreținerea ori repararea ) autovehiculelor . 2. ( în sintagma ) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într - o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe

 

DICTATOR

... DICTATÓR , dictatori , s . m . 1. ( În Roma antică ) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate , ales de senat , în vreme de război , de răscoale etc . , pe

 

TRECĂTOR

... subst . I. Adj . 1. Care trece repede , care nu durează mult ; temporar . 2. Care trece printr - un loc fără a se opri multă vreme , care este în trecere pe undeva . II. S . m . și f . Pieton . III. S . f . 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi ; pas . 2. P ...

 

ULIȚARNIC

... ULIȚÁRNIC , - Ă , ulițarnici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Reg . ) ( Persoană ) care bate ulițele , căreia îi place să - și piardă vremea umblând fără rost ( pe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>