Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru G
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 191 pentru G.
GÂFÂÍRE , gâfâiri , s . f . Acțiunea de a gâfâi și rezultatul ei . - V.
GÂFÂÍT s . n . Faptul de a gâfâi ; ( zgomot caracteristic provocat de o ) răsuflare deasă și grea ; gâfâială . - V.
GÂFÂITÓR , - OÁRE , gâfâitori , - oare , adj . ( Despre respirație , voce etc . ) Cu gâfâieli . [ Pr . : - fâ - i - ] - Gâfâi + suf . -
GÂGÂÍRE , gâgâiri , s . f . Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei ; strigăt caracteristic scos de gâște ( și de rațe ) ; gâgâit , gâgâitură . - V.
GÂGÂÍT , gâgâituri , s . n . Faptul de a gâgâi ; strigăt caracteristic scos de gâște ( și de rațe ) ; gâgâitură , gâgâire . - V.
GÂGÂLÍCE , gâgâlici , s . f . ( Pop . și fam . ) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse . - Et .
GÂLCĂ , gâlci , s . f . ( Pop . ) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor ; ( concr . ) umflătură rezultată în urma acestei inflamări ; p . gener . umflătură ( sub piele ) . 2. Fig . Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (
GÂLCEÁVĂ , gâlcevi , s . f . ( Pop . ) Ceartă ( zgomotoasă , aprinsă ) ; situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri ;
GÂLGÂÍRE , gâlgâiri , s . f . Faptul de a gâlgâi ; zgomot caracteristic produs de un lichid care curge dintr - un vas ( cu gâtul strâmt ) , care alunecă pe gât etc . ; gâlgâit , gâlgâială , gâlgâitură . - V.
GÂLGÂÍT s . n . Gâlgâire . - V.
GÂLGÂITÓR , - OÁRE , gâlgâitori , - oare , adj . Care gâlgâie . [ Pr . : - gâ - i - ] - Gâlgâi + suf . -