Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 1091 - 1100 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

NĂRĂVIRE

NĂRĂVÍRE , nărăviri , s . f . ( Pop . ) Faptul de a ( se ) nărăvi . - V.

 

NĂSĂDIT

NĂSĂDÍT s . n . ( Pop . ) Faptul de a năsădi . - V.

 

NĂSCUT

NĂSCÚT^1 s . n . ( Înv . și reg . ) Faptul de a ( se ) naște ; p . ext . ziua nașterii cuiva . V. naște . NĂSCUT ^2 , - Ă , născuți , - te s . m . și f . , adj . ( Cel ) care a căpătat viață , a luat ființă , a venit pe lume . V.

 

NĂUCIE

NĂUCÍE s . f . ( Rar ) Faptul de a fi năuc ; starea celui năuc . [ Pr . : nă - u - ] - Năuc + suf . -

 

NĂUCIRE

NĂUCÍRE s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) năuci . [ Pr . : nă - u - ] - V.

 

NĂZĂRIRE

NĂZĂRÍRE , năzăriri , s . f . Faptul de a i ( se ) năzări cuiva ceva ; ( concr . ) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva ; apariție , închipuire , năzăreală , năzăritură ; vedenie , halucinație . - V.

 

NĂZDRĂVĂNIE

NĂZDRĂVĂNÍE , năzdrăvănii , s . f . 1. ( În mitologia populară ) Puterea , însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane . 2. Faptă , vorbă , idee etc . glumeață , năstrușnică ; glumă , poznă , năzbâtie , ștrengărie ; p . ext . faptă , vorbă etc . șireată ; șiretlic , vicleșug . - Năzdrăvan + suf . -

 

NATURAL

NATURÁL , - Ă , naturali , - e , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care se referă la natură ( 1 ) , care aparține naturii ; care se găsește în natură . 2. Care este generat , produs , creat de natură ( 1 ) , fără intervenția omului ; p . ext . veritabil , curat , pur . 3. Care este lipsit de artificiu , de rafinament , de afectare , simplu ; care se realizează spontan , fără efort sau constrângere . 4. Care este conform cu natura cuiva , înnăscut , nativ ; propriu , specific cuiva . 5. Care concordă , se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă , cu ordinea firească a lucrurilor ; normal , firesc . II. Adv . Firește , desigur , bineînțeles . III. S . n . ( Astăzi rar ) Naturalețe ,

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NAUFRAGIERE

NAUFRAGIÉRE , naufragieri , s . f . Faptul de a naufragia , naufragiu . [ Pr . : na - u - fra - gi - e - re ] - V.

 

NAVIGAȚIE

NAVIGÁȚIE , navigații , s . f . 1. Faptul de a naviga ; drum parcurs de un vehicul maritim , fluvial , aerian sau spațial ( 1 ) pe apă , călătorie faculă cu o navă . 2. Știința și tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă . 3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>