Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

NAVIGAȚIE

NAVIGÁȚIE , navigații , s . f . 1. Faptul de a naviga ; drum parcurs de un vehicul maritim , fluvial , aerian sau spațial ( 1 ) pe apă , călătorie faculă cu o navă . 2. Știința și tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă . 3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o

 

NAVLOSIRE

NAVLOSÍRE , navlosiri , s . f . Faptul de a navlosi . - V.

 

NAZAL

NAZÁL , - Ă , nazali , - e , adj . 1. Care ține de nas ( 1 ) , privitor la nas , al nasului . 2. ( Fon . ; despre voce , sunete ; adesea adverbial ) Care are un timbru specific , rezultat din faptul că , în timpul emiterii , aerul este expirat ( exclusiv sau parțial ) pe nas ( 1 ) ; p . ext . ( despre timbru , rezonanță ) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe

 

NAZALIZARE

NAZALIZÁRE , nazalizări , s . f . Faptul de a ( se ) nazaliza . - V.

 

NEÎNȚELEGERE

NEÎNȚELÉGERE , neînțelegeri , s . f . Faptul de a nu ( se ) înțelege , lipsă de

 

NEȘTIINȚĂ

NEȘTIÍNȚĂ s . f . 1. Faptul de a nu ști , de a nu avea știință de ceva ; situație în care se află cel care nu știe ceva , nu are știință de ceva . 2. Lipsă de cultură , ignoranță ; p . ext . obscurantism . - suf . - Ne - - +

 

NEACOPERIT

NEACOPERÍT , - Ă , neacoperiți , - te , adj . 1. Care nu are acoperiș ; care nu are capac ; descoperit ( 1 ) . 2. ( Despre acțiuni , fapte ) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative ; descoperit ( 2 ) . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NEAJUNGERE

NEAJÚNGERE , neajungeri , s . f . ( Înv . și pop . ) Faptul de a nu ajunge , de a nu fi îndestulător ; stare a ceea ce nu ajunge , nu este

 

NEAMESTEC

NEAMÉSTEC s . n . Faptul de a nu se amesteca ; principiu de drept internațional care interzice unui stat sau unui grup de state să se amestece în treburile interne ale altui stat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NEAVERE

NEAVÉRE s . f . ( Înv . și pop . ) Faptul de a nu avea avere , de a fi sărac ; p . ext . lipsă , sărăcie . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

NECHEZAT

NECHEZÁT^2 , nechezaturi , s . n . Faptul de a necheza ; strigăt caracteristic al calului ; nechezătură , nechez , nechezare . - V. necheza . NECHEZÁT^1 adv . A râde nechezat ( Rar ; în expr . ) = a râde într - un mod asemănător cu nechezatul ^2 . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>