Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAT

 Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 2006 pentru DAT.

MUCEA

MÚCEA s . m . art . Copil căruia îi curg mucii ( II ) ; p . ext . copilandru ; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta . - Muc + suf . -

 

MUCEGAI

MUCEGÁI , mucegaiuri , s . n . Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice , pe ziduri , pe pietre etc . sub forma unui strat ca pâsla , cenușiu sau verzui , și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă ; p . ext . igrasie ; mucezeală . [ Var . : mucigái s .

 

MULA

... MULÁ^2 s . f . v . mola ^2 . MULÁ^1 , mulez , vb . I . Tranz . 1. A da formă unui obiect , prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe . 2. A scoate în relief , a contura corpul sau ...

 

MUNCI

... pentru a produce , a crea ceva ; a avea o ocupație ; a lucra . 2. Refl . A - și da osteneală ; a se strădui , a se trudi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A supune la cazne , a tortura ...

 

MUNIȚIE

MUNÍȚIE , muniții , s . f . Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie , grenadelor de tot felul , proiectilelor de artilerie , bombelor de aviație

 

MUNICIPIU

MUNICÍPIU , municipii , s . n . 1. Oraș mare , având un rol economic , social , politic și cultural însemnat ; p . ext . administrația unui astfel de oraș ; municipalitate . 2. Nume dat orașelor romane ( din Italia sau din imperiu ) care aveau dreptul la autonomie în treburile

 

MUR

MUR ^1 , muri , s . m . Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor , cu tulpina spinoasă , cu frunze palmat - compuse , cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile ( Rubus ) ; arbust din această specie . MUR ^2 , muri , s . m . ( Latinism înv . )

 

MUT

MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,

 

NĂDRĂGAR

NĂDRĂGÁR , nădrăgari , s . m . Nume depreciativ dat de țărani orășenilor . - Nădrag + suf . -

 

NĂIMIT

NĂIMÍT , - Ă , năimiți , - te , s . m . și f . , adj . ( Înv . și pop . ) 1. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) angajată cu plată pentru a efectua o muncă ( temporară ) . 2. Adj . Care este dat sau luat cu chirie . [ Pr . : nă - i - ] - V.

 

NĂJIT

NĂJÍT s . n . ( Pop . ) Nume generic dat nevralgiilor , durerilor de dinți , inflamațiilor urechii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>