Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAT

 Rezultatele 1251 - 1260 din aproximativ 2006 pentru DAT.

NATALITATE

NATALITÁTE s . f . Indice rezultat din raportarea nou - născuților vii la mia de locuitori într - o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații

 

NAZALIZA

... NAZALIZÁ , nazalizez , vb . I . Tranz . A pronunța nazal ( 2 ) un sunet , a da

 

NEȘTIRE

NEȘTÍRE s . f . În neștire ( în loc . adv . ) = a ) fără să - și dea seama , fără a ști cum sau de ce ; la întâmplare ; absent , distrat ; p . ext . involuntar ; b ) fără rost , fără sens , în mod inutil ; c ) fără măsură , fără socoteală ; la nesfârșit . ( Rar ) Din neștire = din nebăgare de scamă ; involuntar . - Ne - +

 

NECĂJI

... mânia , a amărî , a supăra . 2. Refl . A depune eforturi ( mări ) pentru realizarea unui scop ; a - și da

 

NECESAR

NECESÁR , - Ă , necesari , - e , adj . 1. De care este nevoie , de care nu se poate lipsi cineva ; indispensabil , trebuincios . 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple ( în condiții

 

NECREDINCIOS

NECREDINCIÓS , - OÁSĂ , necredincioși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) care își calcă cuvântul dat ; ( om ) infidel . 2. ( Om ) care nu se încrede ( ușor ) în ceva . 3 , ( Om ) care nu crede în nici o doctrină religioasă ; ateu ; ( om ) care se abate de la dogmele unei religii , în special de la dogmele religiei creștine ;

 

NECTAR

NECTÁR s . n . 1. Suc ( dulce ) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care , colectat de albine , este transformat în miere . 2. ( În mitologia greacă ) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă . 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe . Nectar de

 

NEEXPLOATAT

NEEXPLOATÁT , - Ă , neexploatați , - te , adj . 1. Care nu este exploatat ( 1 ) ; ( rar ) inexploatat ( 1 ) . 2. Care nu a fost dat în exploatare ( 3 ) ; ( rar ) inexploatat ( 2 ) . - Ne - +

 

NEGHINĂ

NEGHÍNĂ , neghine , s . f . Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase , cu flori roșii - purpurii , cu sămânța măruntă , de culoare neagră , răspândită mai ales în culturile de grâu ; năgară ( Agrostemma githago ) ; p . restr . sămânța acestei plante care , măcinată împreună cu grâul , dă făinii un gust neplăcut și

 

NEGLIJA

... NEGLIJÁ , neglijez , vb . I . Tranz . A nu avea grijă de cineva sau de ceva , a nu da

 

NEGLIJAT

NEGLIJÁT , - Ă , neglijați , - te , adj . Căruia nu i s - a dat atenția cuvenită ; neîngrijit . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>