Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

PORECLIRE

PORECLÍRE , porecliri , s . f . Faptul de a porecli . - V.

 

PORT

PORT ^3 , porturi , s . n . 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile , prevăzut cu instalațiile necesare pentru acostarea , încărcarea , descărcarea și repararea navelor . 2. Oraș care are un port ( 1 ) . PORT ^2 , ( 2 , 3 ) porturi , s . n . 1. Faptul de a purta sau de a deține . Portul armelor este interzis . 2. Conduită obișnuită , firească , normală . Ori te poartă cum ți - e vorba , ori vorbește cum ți - e portul . 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor , unei regiuni , unei epoci etc . PORT ^1 - Element de compunere care înseamnă " purtător de . . . " , " susținător de . . . " , " purtare de . . . " , servind la formarea unor

 

POSĂCEALĂ

POSĂCEÁLĂ , posăceli , s . f . ( Rar ) Faptul de a fi posac ; lipsă de veselie , proastă dispoziție . - Posac + suf . -

 

POSEDARE

POSEDÁRE , posedări , s . f . ( Rar ) Faptul de a poseda ; stăpânire . - V.

 

POSESIUNE

POSESIÚNE , posesiuni , s . f . 1. Faptul de a poseda ( 1 ) ; stăpânire a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie . 3. Țară slab dezvoltată , lipsită de independență , stăpânită de un stat mai puternic ; colonie . [ Pr . : - si - u - . - Var . : posésie s .

 

POSIBILITATE

POSIBILITÁTE , posibilități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi posibil ; ceea ce poate deveni în viitor o realitate . 2. Mijloc de realizare , de înfăptuire a ceva ; putință ,

 

POSPĂIALĂ

POSPĂIÁLĂ , pospăieli , s . f . Faptul de a pospăi ; ( concr . ) înveliș sau strat subțire dintr - o materie care acoperă un obiect ; fig . lustru înșelător , aparență , spoială , superficialitate . [ Pr . : - pă - ia - ] - Pospăi + suf . -

 

POSTULARE

POSTULÁRE , postulări , s . f . ( Livr . ) Faptul de a postula . - V.

 

POTICNEALĂ

POTICNEÁLĂ , poticneli , s . f . Faptul de a ( se ) poticni . - Poticni + suf . -

 

POTICNIT

POTICNÍT^2 , - Ă , poticniți , - te , adj . ( Rar ) Care se poticnește ( 1 ) ; împiedicat ( la mers ) . V. poticni . POTICNÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) poticni . - V.

 

POTLOGĂRIT

POTLOGĂRÍT s . n . ( Fam . ) Faptul de a potlogări . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>