Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 1301 - 1310 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

POTLOGĂRIT

POTLOGĂRÍT s . n . ( Fam . ) Faptul de a potlogări . - V.

 

POVĂȚUIRE

POVĂȚUÍRE , povățuiri , s . f . Faptul de a povățui ; sfat , îndrumare , povață . - V.

 

POVESTI

... POVESTÍ , povestesc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A spune o poveste ( 1 ) ; a nara un fapt , o întâmplare . 2. Intranz . ( Reg . ) A sta de vorbă ; a discuta , a conversa . 3. Tranz . ( Înv . și reg . ) A ...

 

POZITIV

POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau

 

POZITIVISM

POZITIVÍSM s . n . 1. Curent filozofic din sec . XIX - XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii , susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental . 2. Interes exagerat pentru problemele

 

PRÂNZIT

PRÂNZÍT s . n . ( Rar ) Faptul de a prânzi . - V.

 

PRĂȘIT

PRĂȘÍT^2 , - Ă , prășiți , - te , adj . ( Despre terenuri cultivate sau plante de cultură ) Care este săpat și curățat de buruieni , afânat etc . - V. prăși . PRĂȘÍT^1 , prășituri , ( rar ) s . n . Faptul de a prăși ; prașilă , prășitură , prașă , prășire . - V.

 

PRĂJEALĂ

PRĂJEÁLĂ , prăjeli , s . f . 1. Faptul de a ( se ) prăji . 2. Făină ( cu ceapă ) prăjită în grăsime , folosită la pregătirea unor mâncăruri ; rântaș ; p . gener . aliment prăjit în grăsime . - Prăji + suf . -

 

PRĂJIT

PRĂJÍT^2 , - Ă , prăjiți , - te , adj . 1. ( Despre alimente ) Supus acțiunii focului ( în grăsime încinsă ) pentru a fi mâncat . 2. ( Rar ; despre vegetație ) Uscat , îngălbenit , pârjolit . - PRĂJÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) prăji . - V.

 

PRADĂ

PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept hrană viețuitoarelor . 5. ( Reg . ) Risipă , cheltuială

 

PRAGMATIC

PRAGMÁTIC , - Ă , pragmatici , - ce , adj . 1. Care aparține pragmatismului , referitor la pragmatism , bazat pe pragmatism ; care ia în considerație eficacitatea , utilitatea practică . 2. ( În sintagmele ) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte , la evenimente . Sancțiune pragmatică = ( în unele țări ) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>