Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAT
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 2006 pentru DAT.
... OSPĂTÁ , ospătez , vb . I . Tranz . A primi ( pe cineva ) în casă ca oaspete , oferindu - i mâncare și băutură ; a da
OSTINÁTO s . n . ( Muz . ) Procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic , însoțit de fiecare dată de alte motive . - Cuv .
OTĂVÍ , pers . 3 otăvește , vb . IV. Intranz . ( Despre ierburi ) A crește din nou în același an , după ce a fost cosit o dată ; ( despre terenuri ) a se acoperi de otavă , a
OTCÚP , otcupuri , s . n . ( Înv ) Bun sau venit al statului dat în
OTRĂVIT ^1 s . n . ( Rar ) Otrăvire . - V. otrăvi . OTRĂVÍT^2 - Ă , otrăviți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Căruia i s - a dat sau care a luat otravă ( 1 ) ; care s - a intoxicat sau care s - a omorât cu otravă . 2. Care conține otravă ( 1 ) ; în care s - a pus otravă ; otrăvitor , veninos . 3. Fig . Supărat , amărât ,
... OTROCÓL , otrocoale , s . n . ( Reg . ; în legătură cu verbele " a da
OVÍN , - Ă , ovini , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre animale ) Din familia oii și a caprei ; ( despre produse ) care provin de la oi sau de la capre ; de oaie sau de capră . 2. S . f . ( La pl . ) Denumire generică dată oilor ; ( și la sg . ) animal din familia
OZENÉ , ozeneuri , s . n . Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate . [ Var . : ozenéu s .
PÂC interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care redă : a ) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară ; b ) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare ; pac , poc ; c ) sunetul produs de un fir de ață , de o sfoară , de o coardă etc . când se rupe . -
PÂRȘ , pârși , s . m . Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor , cu aspect intermediar între veveriță și șoarece , lungi de circa 20 centimetri , cu coadă lungă și stufoasă , cu blană moale și bogată , cu ochi mari și cu bot ascuțit , care trăiesc mai ales prin păduri , cățărate în copaci ( unde își au de obicei culcușul și unde hibernează ) ( Glis glis , Muscardinus avellanarius , Dryomus
PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;