Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNARMAT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 42 pentru ÎNARMAT.
ESCÓRTĂ , escorte , s . f . 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a - i împiedica să fugă ; oamenii care alcătuiesc această pază . 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a - i păzi sau pentru a le fi de folos . 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc ( în timp de pace ) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau ( în timp de război ) vapoarele , avioanele etc . de transport sau de comerț ( pentru a le apăra contra atacurilor
FALÁNGĂ^1 , falange , s . f . 1. Fiecare dintre oasele mici , alungite , care alcătuiesc scheletul degetelor . 2. ( În Grecia antică ) Formație de infanteriști înarmați cu lănci , dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite . 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania . 4. ( În doctrina socială utopică a lui Fourier ) Unitate social - economică de bază formată din 1500 - 2000 de oameni cu pregătiri diverse . FALÁNGĂ^2 , falange , s . f . Un fel de sul de lemn de care se legau , în regimul feudal , picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi ; p . ext . bătaie la tălpi aplicată acestor
FUȘTÁȘ , fuștași , s . m . ( În Țară Românească și în Moldova ) Soldat înarmat cu o fuște , care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec . XIX ; lăncier . - Fuște + suf . -
GONÁCI , gonaci , s . m . 1. ( Pop . ) Hăitaș ^2 . 2. ( Rar ) Cal sprinten , care fuge repede . 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată , care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare . - Goni + suf . - aci . Cf . bg . %
HALEBARDIÉR , halebardieri , s . m . Soldat înarmat cu o halebardă . [ Pr . : - di - er . - Var . : alebardiér s .
HASTÁȚI s . m . pl . Numele soldaților veterani , înarmați cu lance , care formau prima linie dintr - o legiune
HOPLOMAHÍE , hoplomahii , s . f . Întrecere între gladiatori înarmați cu arme grele , la vechii
LĂNCIÉR , lăncieri , s . m . Soldat din vechea cavalerie a unor țări , care era înarmat cu lance . [ Pr . : - ci - er . - Var . : lăncér s .
MUSCHETÁR , muschetari , s . m . Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu ; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor
PICADÓR , picadori , s . m . Persoană care participă la luptele cu tauri , stând călare în arenă , înarmat cu o lance , și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în
PÓTERĂ , poteri , s . f . Ceată , grup de oameni ( în special arnăuți ) înarmați , care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci . [ Pl . și : potere . - Var . ( reg . ) pótiră s .