Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORNUTĂ

 Rezultatele 21 - 29 din aproximativ 29 pentru CORNUTĂ.

GONITOR

GONITÓR , - OÁRE , gonitori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Vită cornută ) care are vârsta la care se poate împreuna ( în vederea reproducerii ) . - Goni + suf . -

 

JUG

JUG , juguri , s . n . 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car , la plug etc . sau , în unele țări , se fixează de coarnele lor . 2. Jujeu . 3. Piesă în formă de cadru sau de inel , care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte . 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice , care nu are înfășurări

 

MAC

... mărunte , uleioase , închise într - o capsulă ( Papaver ) ; din fructele uneia dintre specii se extrage opiul , iar semințele ei se folosesc în alimentație . 2. Compuse : mac - cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii , având la baza fiecărei petale o pată neagră ( Glaucium corniculatum ) ; ( reg . ) macul - ciorii = zămoșiță . MAC ^1 interj . ( Adesea repetat ...

 

MU

MU interj . ( Adesea repetat și cu " u " prelungit ) Cuvânt care redă strigătul specific al vitelor cornute . -

 

MUGET

MÚGET , mugete , s . n . I. Strigăt prelung , caracteristic , scos de unele animale cornute ; răget . II. P . anal . 1. Strigăt puternic , sfâșietor al omului ; urlet , răcnet . 2. Șuierat puternic produs de unele mașini , sirene etc . 3. Zgomot puternic produs de vânt , de furtună , de ape etc . ; vuiet , vâjâit . - Mugi + suf . -

 

MUGUR

MÚGUR , muguri , s . m . 1. Organ al plantelor superioare , format dintr - un vârf vegetativ și din frunze tinere ( nedezvoltate încă ) acoperite de frunzulițe solzoase . 2. Excrescență mică , de natură patologică , pe unele organe . 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute , la cerb , la căprioară și la alte animale sălbatice . [ Var . : múgure s .

 

SECARĂ

SECÁRĂ s . f . 1. Plantă anuală din familia gramineelor , cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului , care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră ( Secale cereale ) . 2. Compus : secară - cornută = conul -

 

STRECHE

STRÉCHE , streche , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice : a ) ( și în sintagma strechea vitelor ) insectă de mărimea unei albine , cu corpul păros , negru sclipitor , ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari , hrănindu - se cu sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor ( Hypoderma diana și

 

VITĂ

VÍTĂ , vite , s . f . Nume generic dat animalelor domestice mari , mai ales cornutelor ; p . gener .

 

<<< Anterioarele