Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VEGETAȚIE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 65 pentru VEGETAȚIE.

LUXURIANT

... LUXURIÁNT , - Ă , luxurianți , - te , adj . ( Despre vegetație

 

MLADĂ

... MLÁDĂ , mlăzi , s . f . 1. Mlădiță ( 1 ) . 2. ( Colectiv ) Vegetație

 

NĂGARĂ

NĂGÁRĂ s . f . 1. Plantă erbacee din familia gramineelor , caracteristică vegetației din stepe , cu paiul înalt , frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre ( Stipa capillata ) . 2. ( Reg . ) Colilie . 3. ( Rar ) Neghină . [ Var . : negáră s . f . ] - Et .

 

NATURĂ

NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;

 

NISIP

... sub forma unei acumulări de granule fine ; p . ext . ( mai ales la pl . ) loc , teren , întindere alcătuită din asemenea rocă și , de obicei , lipsită de vegetație . 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați , urați , silicați etc . , care se formează într - un rinichi , în vezica urinară sau în vezicula biliară . [ Var ...

 

OAZĂ

... OÁZĂ , oaze , s . f . 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație

 

OTORAGIE

OTORAGÍE , otoragii , s . f . ( Med . ) Scurgere a unei cantități de sânge din ureche în urma unei tumori , a vegetațiilor , a polipilor

 

PÂRLIT

... adj . 1. Ars ușor , numai la suprafață . 2. ( Despre oameni sau despre părți ale corpului lor ) Cu pielea înnegrită de soare ; înnegrit , bronzat . 3. ( Despre vegetație ) Ofilit , veștejit , uscat din cauza arșiței . 4. Fig . ( Fam . ; despre oameni ) Sărac , nevoiaș ; necăjit , amărât . PÂRLÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ...

 

PĂȘUNE

... PĂȘÚNE , pășuni , s . f . 1. Loc acoperit cu vegetație

 

PĂIȘ

PĂÍȘ , păișuri , s . n . 1. Cantitate mare de paie . 2. ( Pop . ) Nume generic dat mai multor specii de păioase care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale . - Pai + suf . -

 

PĂIUȘ

PĂIÚȘ , păiușe , s . n . 1. Diminutiv al lui pai ; păișor , păiuț ( 1 ) . 2. ( Pop . ) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale . [ Pl . și : păiușuri ] - Pai + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>