Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERSOANA
Rezultatele 2091 - 2100 din aproximativ 2968 pentru PERSOANA.
ONOMÁSTIC , - Ă , onomastici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la nume proprii , în special la nume de persoane . 2. S . f . Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea , formarea și evoluția numelor proprii . 3. S . f . Totalitatea numelor proprii dintr - o limbă , dintr - o regiune , dintr - o epocă
ONOMASTICÓN , onomasticoane , s . n . Lucrare care cuprinde un index de nume de
ONORÍFIC , - Ă , onorifici , - ce , adj . 1. ( Despre titluri , distincții etc . ) Care aduce onoruri ; acordat în semn de cinste , de respect , de considerație față de cineva . 2. ( Despre persoane ) Căruia i s - a acordat un titlu ( de onoare ) în semn de respect , de considerație pentru merite deosebite ; care îndeplinește o funcție , o sarcină , fără a fi retribuit ; de onoare . Membru
... OPERÁT^2 , - Ă , operați , - te s . m . și f . , adj . ( Persoană
... calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru , a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea . 2. S . m . și f . Persoană care face anumite operații chirurgicale ; chirurg . 3. S . m . ( Mat . ) Funcție între două spații vectoriale , compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective . 4 ...
... OPIOMÁN , - Ă , opiomani , - e , s . m . și f . Persoană
... OPONÉNT , - Ă , oponenți , - te , s . m . și f . Persoană
OPORTUNÍSM s . n . Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care , pentru a - și satisface interesele personale , adoptă și aplică , după împrejurări , principii și păreri
OPOZÁBIL , - Ă , opozabili , - e , adj . 1. Care poate fi opus , care se poate opune . 2. ( Despre un drept , un mijloc de apărare , o hotărâre judecătorească , un act juridic etc . ) Care trebuie respectat și de alte persoane , nu numai de titularul dreptului sau de
... OPOZÁNT , - Ă , opozanți , - te , s . m . și f . 1. Oponent . 2. ( În țările cu regim parlamentar ) Persoană
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .