Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 2121 - 2130 din aproximativ 15906 pentru 1.

MUSCAL

... MUSCÁL^2 , muscali , s . m . 1. ( Înv . și pop . ) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi ; p . gener . rus ; ( la pl . art . ) poporul rus . 2. ( Înv . și reg . ) Birjar ( de origine ...

 

MUSTAȚĂ

... MUSTÁȚĂ , mustăți , s . f . I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați . 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor . II. P . anal . 1. ( La pl . ) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor . 2. ( Pop . ; la pl . ) Mătasea porumbului . 3. ( Pop . ; la pl . ) Rădăcinile adventive ale porumbului ...

 

MUZICAL

... MUZICÁL , - Ă , muzicali , - e , adj . 1. Care aparține muzicii ( 1

 

NĂBĂDĂI

... NĂBĂDĂI ^1 s . f . pl . 1. ( Pop . și fam . ) Acces de furie , de mânie . 2. ( Pop . ) Criză epileptică . - Et . nec . NĂBĂDĂÍ^2 , năbădăiesc , vb . IV . Refl . ( Rar ; despre animale ) A ...

 

NĂBĂDĂIOS

... NĂBĂDĂIÓS , - OÁSĂ , năbădăioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) 1. ( Pop . și fam . ) Care se supără ușor , care își iese repede din fire . 2. ( Reg . ) Epileptic . - Năbădăi ^1

 

NĂBĂDAICĂ

... NĂBĂDÁICĂ , năbădăici , s . f . ( Reg . ; mai ales la pl . ) 1. Acces de furie , de mânie . 2. ( Criză de ) epilepsie . - Năbădăi ^1

 

NĂBOI

... NĂBÓI^1 , năboiuri , s . n . ( Înv . și reg . ) Puhoi , torent provocat de umflarea apelor ( în timpul primăverii ) . NĂBOÍ^2 , năboiesc , vb . IV . Intranz . și refl . ( Reg . ) 1 ...

 

NĂDUȘEALĂ

... NĂDUȘEÁLĂ , nădușeli , s . f . 1. Faptul de a năduși ( 1

 

NĂDUȘI

... NĂDUȘÍ , nădușesc , vb . IV . 1. Intranz . A secreta nădușeală ( 1

 

NĂLUCĂ

... NĂLUCĂ , năluci , s . f . 1. Ființă fantastică , imaginară ; arătare , fantomă , vedenie , nălucire ( 1 ) ; spec . strigoi . 2. Imagine fugară și înșelătoare , închipuire deșartă ; iluzie , himeră , năluceală . 3. Imitație de peștișor , făcută din lemn sau din metal sclipitor , pe care ...

 

NĂPRASNIC

... NĂPRÁSNIC , - Ă , năprasnici , - ce , adj . , subst . I. Adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care survine în mod neprevăzut , dintr - o dată ; care se petrece fulgerător ( și neplăcut ) ; neașteptat , subit . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi ... stăpânit ; năvalnic , impetuos . 3. Care înspăimântă , îngrozește ( prin comportare ) ; îngrozitor , cumplit . 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite ( prin mărime , intensitate ) ; extraordinar , cumplit . II. Subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene - albe , cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă ( Chrysanthemum corymbosum ) . 2 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>