Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT

 Rezultatele 2241 - 2250 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.

PRELUNG

PRELÚNG , - Ă , prelungi , adj . 1. Care are o formă alungită , ( aproximativ ) lungă . 2. Care durează mult ;

 

PREPELEAC

PREPELEÁC , prepeleci , s . m . 1. Par cu crăcane scurte , înfipt în pământ , în care se pun , la țară , oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte . 2. Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele . 3. Scară rudimentară formată dintr - un stâlp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn , care servesc drept trepte . [ Var . : prepeleág s . m . ] - Et .

 

PREPOZIȚIONAL

PREPOZIȚIONÁL , - Ă , prepoziționali , - e , adj . ( Despre anumite construcții gramaticale ) Format cu o prepoziție . [ Pr . : - ți -

 

PRERIE

PRERÍE , prerii , s . f . Asociație vegetală formată din ierburi , caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord ; regiune de stepă care cuprinde o asemenea

 

PRESA

PRESÁ , presez , vb . I . Tranz . 1. A exercita o presiune asupra unui material , obiect , pentru a - i reduce volumul , a - i da o anumită formă , a extrage lichidul din el etc . 2. Fig . A constrânge o persoană să acționeze într - un anumit

 

PRESCURĂ

PRESCÚRĂ , prescuri , s . f . Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce , făcută din aluat dospit , din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura la biserică . [ Acc . și :

 

PRETORIU

PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai

 

PREZBIOFRENIE

PREZBIOFRENÍE , prezbiofrenii , s . f . ( Med . ) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie , halucinații euforice însoțite de mimică . [ Pr . : - bi -

 

PRIBOI

PRIBOÍ^2 , priboiesc , vb . IV . Tranz . A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul ^1 ( 1 ) . PRIBÓI^1 , priboaie , s . n . 1. Unealtă de oțel în formă de bară , cu un capăt conic , care servește , de obicei , la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice ; dorn . 2. Băț lung , terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie , cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe . 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe ( Géranium macrorrhizum ) . 4. ( Reg . ) Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest

 

PRICHICI

PRICHÍCI , prichiciuri , s . n . ( Pop . ) Margine îngustă , ieșită în afară , în formă de poliță ^1 , la horn , la cuptor sau la vatra

 

PRIGITOARE

PRIGITOÁRE , prigitori , s . f . ( Reg . ) Fotă formată dintr - o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>