Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 2271 - 2280 din aproximativ 15906 pentru 1.

ORDOVICIAN

... ORDOVICIÁN , - Ă , ordovicieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A doua perioadă a paleozoicului . 2. Adj . Care se referă la ordovician ( 1

 

ORGĂ

... ÓRGĂ , orgi , s . f . 1. Instrument muzical complex , al cărui mecanism se compune dintr - un sistem de tuburi sonore , puse în acțiune cu ajutorul unor pedale , al unei claviaturi și ... care trece aerul suflat de niște foale . 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere subterane , stâlp lângă stâlp , ca tuburile de orgă ( 1

 

ORGANIC

... ORGÁNIC , - Ă , organici , - ce , adj . 1. Care ține de structura , de esența , de funcțiile unui organ sau ale unui organism ; privitor la organe sau organisme vii . 2. Care are structura unui ...

 

ORTOPED

... ORTOPÉD , - Ă , ortopezi , - de , s . m . și f . 1. Medic specialist în ortopedie ; ortopedist ( 1

 

ORTOPEDIST

... ORTOPEDÍST , - Ă , ortopediști , - ste , s . m . și f . 1. Ortoped ( 1

 

ORTOPTIC

... ORTÓPTIC , - Ă , ortoptici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei , educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism . 2. Adj . De ortoptică ( 1 ...

 

ORZĂRIE

... ORZĂRÍE , orzării , s . f . 1. Câmp semănat cu orz . 2. Hambar în care se ține orzul ; orzar ( 1

 

ORZAR

... ORZÁR , orzare , ( 1 ) s . n . , orzari , ( 2 ) s . m . 1

 

OSANA

... OSANÁ , osanale , ( 1 ) s . f . , ( 2 ) interj . 1. S . f . ( La pl . ) Cuvinte de laudă , de preamărire ( exagerată ) ; aclamații , ovații . 2. Interj . ( Mai ales în imnurile religioase ) Laudă ! mărire ! slavă ! [ Acc . și : ( 2 ...

 

OSC

... OSC , - Ă , osci , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte dintr - o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo . 2. Adj . Care aparține ...

 

OSTROGOT

... OSTROGÓT , - Ă , ostrogoți , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din triburile germanice medievale ale goților de est . 2. Adj . Care aparține ostrogoților ( 1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>