Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT

 Rezultatele 2321 - 2330 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.

RĂȘINOS

RĂȘINÓS , - OÁSĂ , rășinoși , - oase , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre arbori ) Care conține , care produce rășină . 2. S . f . pl . Denumire generică dată unor arbori sau arbuști ale căror organe conțin rășină și care formează singuri sau în asociații păduri întinse ; conifere . 3. Adj . Care are aspectul și proprietățile rășinii ; lipicios , cleios . - Rășină + suf . -

 

RĂBOJ

RĂBÓJ , răbojuri , s . n . 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care , în trecut , se însemnau , prin crestături , diferite calcule , socoteli ( zilele de muncă , banii datorați , numărul vitelor etc . ) . 2. ( Pop . ) Socoteală , calcul . Pierdusem răbojul timpului . 3. Crestătură făcută , ca semn distinctiv , la urechea unei vite . [ Var . : răbúș s .

 

RĂGĂLIE

RĂGĂLÍE , răgălii , s . f . ( Reg . ) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare , care servește ca ascunzătoare pentru pești ; p . gener . îngrămădire de lemne , bușteni , crengi etc . aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare , formând un fel de

 

RĂSCROIT

... RĂSCROÍT , - Ă , răscroiți , - te , adj . Tăiat după forma

 

RĂSCRUCE

RĂSCRÚCE , răscruci , s . f . 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri ; răspântie . 2. Fig . Moment hotărâtor în viața unui om , a unui popor etc . ; cotitură . 3. Parte a carului de care se prind șleaurile . 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri . 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele ; fofelniță . - Răs - +

 

RĂSPÂNDI

RĂSPÂNDÍ , răspândesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre lumină , căldură etc . ) A se împrăștia în toate părțile sub formă de unde , emanații , vapori etc . ; a se degaja . 2. Refl . ( Despre știri , vești , publicații ) A se difuza , a deveni cunoscut . 3. Refl . și tranz . ( Despre ființe ) A porni sau a determina să pornească în direcții diferite ; a ( se ) răzleți , a ( se )

 

RĂSUCI

... 5. Tranz . A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână . 6. Tranz . A strânge un obiect , dându - i forma

 

RĂSUCITURĂ

RĂSUCITÚRĂ , răsucituri , s . f . Fiecare dintre întorsăturile , în formă de spirală , pe care le capătă firul prin răsucire (

 

RĂTEZ

RĂTÉZ , răteze , s . n . Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă , pentru uși , porți sau ferestre ; zăvor . [ Var . : răteáză s .

 

RĂZĂTOARE

RĂZĂTOÁRE , răzători , s . f . 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite , întrebuințat în bucătărie pentru ras legume , fructe , cașcaval etc . ; răzuitoare . 2. Obiect de lemn sau de oțel , în formă de lamă , așezat la intrarea unei case , de care se rade noroiul de pe încălțăminte . - Rade + suf . -

 

RĂZBOI

... stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>