Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT
Rezultatele 2831 - 2840 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.
TRIPETÁL , - Ă , tripetali , - e , adj . ( Despre flori ) Cu corola formată din trei
TRÍPLEX s . n . 1. Geam de siguranță format dintr - o foaie de acetat de celuloză fixată între două foi de sticlă . 2. Hârtie groasă alcătuită din trei straturi
TRIPTÍC , triptice , s . n . Tablou compus din trei părți separate ( prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc ) , pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți , de zei etc . sau sunt scrise , sub formă de pomelnic , nume de ctitori , de domni
TRIUMVIRÁT , triumvirate , s . n . ( În Roma antică ) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari ; persoanele care dețineau această conducere . [ Pr . : tri -
TRIUNGHIULÁR , - Ă , triunghiulari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care este în formă de triunghi . 2. Adj . , s . n . ( Competiție sportivă ) la care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe . [ Pr . : tri -
TRIZAHARÍDĂ , trizaharide , s . f . Substanță organică din clasa hidraților de carbon , care are molecula formată din trei resturi de
TROÁCĂ , troace , s . f . 1. Albie , copaie , covată ( scurtă și lată ) . 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară . 3. Vas de lemn ( în formă de jgheab , de ladă lungă etc . ) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale . 4. ( Fam . ; la pl . ) Catrafuse , calabalâc . [ Var . : ( reg . ) troc s .
... TROC ^1 , trocuri , s . n . Schimb în natură , constituind forma
TROCÁR , trocare , s . n . Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit ( cu mâner ) , folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive
TROHÁIC , - Ă , trohaici , - ce , adj . Compus format din
TROIÁN^2 , - Ă , troieni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține Troiei , privitor la Troia , din ( sau de la ) Troia . 2. S . m . și f . Locuitor al Troiei . [ Pr . : tro - ian ] - Troia ( n . pr . ) + suf . - ean . TROIÁN^1 , troiene , s . n . 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune ; nămete . 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice , constând dintr - un dig lung de pământ , cu șanț de apărare . [ Pr . : tro - ian ] - Probabil din sl .