Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARHITECTURĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 47 pentru ARHITECTURĂ.
... o pictură , o șuviță de păr etc . și care se poartă de obicei la gât . 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală , folosit în arhitectură , mobilier etc . și cuprinzând un basorelief , o inscripție , un portret etc . 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni , pe o anumită temă , în care ...
MENÓU , menouri , s . n . Element de construcție din piatră , din lemn sau din metal , folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică , care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe
... MODENATÚRĂ , modenaturi , s . f . Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură
MODÚL , module , s . n . 1. Unitate de lungime convențională , folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții , ale unui ordin arhitectonic . 2. ( Mat . ) Valoare absolută a unui număr real ( fără a se ține seamă de semnul algebric ) . 3. Fiecare dintre părțile principale ( și detașabile ) ale unei nave cosmice . 4. Parte componentă a unui ansamblu ( cu funcționalitate
... MONUMÉNT , monumente , s . n . 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile ; p . ext . construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare ...
NEOGÓTIC , - Ă , neogotici , - ce , adj . , s . n . ( Stil în arhitectura și artă ) care reevaluează goticul și prelucrează formal elementele lui decorative . [ Pr . : ne -
OGÍVĂ , ogive , s . f . 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice , format din intersecția a două arcuri de cerc dispuse diagonal , care formează osatura unei bolți . 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie , a unei bombe sau a unei rachete , având formă
ORCHÉSTRĂ , orchestre , s . f . 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente . 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților , situată între scenă și sală , sub nivelul parterului . 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice , situat între avanscenă și gradenuri . [ Var . : orhéstră s . f . , ( înv . ) orchéstru s .
... ornamente , s . n . 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a - l înfrumuseța ; accesoriu , element decorativ folosit în artele plastice , în arhitectură , în tipografie pentru a întregi o compoziție și a - i reliefa semnificația . 2. Notă sau grup de note muzicale care se ...
... ORNAMÉNTICĂ s . f . 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la