Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CULCA

 Rezultatele 31 - 35 din aproximativ 35 pentru CULCA.

SCHELETON

SCHELETÓN , scheletoane , s . n . 1. Sanie de metal foarte joasă , pe care se stă culcat pe burtă . 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (

 

TĂVĂLI

... l și târându - l pe jos . 3. Tranz . și refl . A ( se ) murdări , a ( se ) mânji . 4. Tranz . A culca

 

TĂVĂLITURĂ

TĂVĂLITÚRĂ , tăvălituri , s . f . Loc cu iarba , florile sau cerealele culcate la pământ ( unde s - a tăvălit un om sau un animal ) . - Tăvăli + suf . -

 

VENTRILICĂ

VENTRILÍCĂ , ventrilici , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre , care cresc la subsuoara frunzelor ; ventricea . ( Veronica tournefortii ) . 2. Plantă erbacee păroasă , cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf , cu flori albastre , albe sau albe trandafirii , cu dungi închise ( Veronica officinalis ) . - Et .

 

ZĂCĂTOR

ZĂCĂTÓR , - OÁRE , zăcători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( Înv . ) Care zace , care stă culcat , întins ( la pământ ) . II. s . f . 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie ; cadă . 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă ; staniște , zăcătură ( 1 ) . - Zăcea + suf . -

 

<<< Anterioarele