Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1092 pentru DE.
... a se stârni , a se dezlănțui . 3. Refl . A deveni conștient , a ajunge să înțeleagă , să - și dea seama de
... DEȘTEPTÁRE , deșteptări , s . f . Faptul de
DEȘTEPTÁT s . n . Deșteptare . - V.
... DEȘTÉRNE , deștérn , vb . III . ( Rar ) 1. Tranz . A strânge așternutul de pe pat sau fața de pe masă ( cu obiectele rânduite pe ea ) . 2. Refl . A se întinde , a se desfășura , a se succeda ( pe ...
DEȘUCHEÁT , - Ă , deșucheați , - te , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni , despre sentimentele și acțiunile lor ; adesea substantivat ) 1. Nebun , smintit . 2. Dezmățat , destrăbălat , imoral . - Des ^1 - + șucheat ( reg . " smintit " <
DEȘURUBÁ , deșurubez , vb . I . Tranz . A desface ( prin învârtire ) un șurub din locul în care se afla
... DEȘURUBÁRE , deșurubări , s . f . Acțiunea de
DEȘURUBÁT , - Ă , deșurubați , - te , adj . ( Despre șuruburi ) Desfăcut ( total sau parțial ) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat . V.
... DEȚÍNE , dețín , vb . III . Tranz . 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material . 2. A dispune de . . . , a poseda , a avea ; spec . a poseda un titlu , un premiu etc . ; a avea o funcție , un ...
... DEȚINÚT , - Ă , deținuți , - te , s . m . și f . Persoană ținută sub stare de
... DEÎNMULȚÍT s . n . sg . ( Mat . ) Primul factor al unei înmulțiri , număr care urmează să fie înmulțit cu cel de - al doilea termen . - De