Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCUȚIE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 65 pentru DISCUȚIE.

FILONICHIE

... FILONICHÍE , filonichii , s . f . ( Înv . ) Discuție

 

HĂRȚUI

HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se lua la ceartă sau la bătaie ; a se încăiera . [ Var . : hârțuí vb . IV ] - Harță + suf . -

 

INTERVENȚIE

... INTERVÉNȚIE , intervenții , s . f . 1. Faptul de a interveni într - o acțiune , într - un proces , într - o discuție

 

LITIGIOS

LITIGIÓS , - OÁSĂ , litigioși , - oase , adj . Care provoacă un litigiu , care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu . [ Pr . : - gi -

 

LOGOMAHIE

... LOGOMAHÍE s . f . ( Rar ) Discuție

 

MAIEUTICĂ

MAIEÚTICĂ s . f . Metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor , a dialogului . [ Pr . : - ie -

 

MARTOR

... MÁRTOR , - Ă , martori , - e , s . m . și f . 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare , la o discuție , la un eveniment etc . ( și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele ) . 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau ...

 

MEMORIU

MEMÓRIU , memorii , s . n . 1. Expunere scrisă , amănunțită și documentată , asupra unei probleme , unei situații etc . 2. ( La pl . ) Colecție de conferințe , comunicări , discuții etc . ale unei societăți științifice . 3. ( La pl . ) Lucrare beletristică cu caracter evocator , conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului ( și la care el a luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer sau al unui

 

NUMI

... intitula , a chema , a boteza . 2. Tranz . A pomeni de cineva sau de ceva , a aduce în discuție ; a aminti , a invoca . 3. Refl . A se socoti ( sau a fi socotit ) drept , a se ...

 

OBSTRUCȚIE

OBSTRÚCȚIE , obstrucții , s . f . 1. ( Med . ) Astupare a lumenului unui organ tubular ( trahee , bronhie , intestin , ureter etc . ) ca urmare a unui proces , a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară ; ocluzie , obliterare , obliterație . 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica , prin prelungirea artificială a discuțiilor , desfășurarea unei dezbateri , a unei acțiuni , a unui proces sau luarea unei hotărâri ; p . ext . opoziție

 

PAF

... uimit , surprins , nemișcat . A face paf ( pe cineva ) = a uimi , a da gata , a învinge într - o discuție

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>