Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUIT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 129 pentru LOCUIT.
CÁSĂ^2 , case , s . f . 1. Dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani , hârtii de valoare etc . Casă de fier . Casă de bani . 2. Masă , pupitru sau birou într - un magazin , unde se achită costul cumpărăturilor . CÁSĂ^1 , case , s . f . 1. Clădire destinată pentru a servi de locuință omului . 2. Încăpere specială într - o clădire , având o anumită destinație . 3. Cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele , semnele etc . tipografice de același caracter . 4. Gospodărie . 5. Totalitatea celor care locuiesc împreună ( formând o familie ) ; familie . 6. Căsnicie , menaj . 7. ( Urmat de determinări ) Nume dat unor instituții , așezăminte , întreprinderi , firme comerciale etc . 8. Boală a vinurilor , pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea
CASTELÁN , - Ă , castelani , - e , s . m . și f . Persoană care stăpânește un castel , care locuiește într - un castel sau care îl îngrijește și îl
CAUCAZIÁN , - Ă , caucazieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz , făcând parte din trei mari familii de limbi : caucaziană propriu - zisă , indo - europeană și altaică ; ( și la sg . ) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare . 2. Adj . Care aparține Caucazului sau populației lui , privitor la Caucaz sau la populația lui . [ Pr . : - ca - u - ca - zi - an ] - Caucaz ( n . pr . ) + suf . - ian . Cf . fr . c a u c a s i e
CELT , - Ă , celți , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană făcând parte dintr - o veche populație europeană care a locuit în Galia ( de unde s - a extins apoi și în alte regiuni ) ; gal ^1 . 2. Adj .
... COABITÁ , coabitez , vb . I . Intranz . ( Jur . ) A locui
COABITÁNT , - Ă , coabitanți , - te , adj . , s . m . și f . ( Jur . ) ( Persoană ) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă . [ Pr . : co -
COLIBÁȘ , colibași , s . m . 1. ( Înv . ; la pl . ) Categorie de țărani dependenți ; ( și la sg . ) țăran din această categorie . 2. ( Rar ) Om care locuiește într - o colibă . - Colibă + suf . -
COLOCATÁR , - Ă , colocatari , - e , s . m . și f . Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa , în temeiul unui
COMÁRNIC , comarnice , s . n . 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână ; umbrar pentru ciobani . 2. Adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului . 3. Poliță , scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la
CONCITADÍN , - Ă , concitadini , - e , s . m . și f . Persoană considerată în raport cu alta care locuiește în același oraș cu ea ; ( rar )
CONLOCUITÓR , - OÁRE , conlocuitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește împreună cu altcineva . [ Pr . : - cu - i - ] - Conlocui + suf . -