Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPERĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 134 pentru OPERĂ.
CARACTÉR , caractere , s . n . 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice - morale ale unei persoane , care se manifestă în modul de comportare , în ideile și în acțiunile sale . 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe , zugrăvită într - o operă literară . 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru , al unui fenomen etc . Însușire , particularitate a unui organism . Caractere moștenite ( sau ereditare ) și caractere dobândite ( sau neereditare ) . 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere , cifre , accente și semne de tipar din aceeași familie și din același
CAVATÍNĂ , cavatine , s . f . Piesă vocală lirică de mici proporții dintr - o operă ; arie lirică de mici
CHINUÍT , - Ă , chinuiți , - te , adj . 1. Plin de chinuri , de suferințe . Viață chinuită . 2. ( Despre o operă artistică , un text etc . ) Care este făcut cu multă trudă ( și nu prea
CLÍMAX , climaxuri , s . n . 1. Fază finală într - o succesiune ecologică , în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor , acțiunii etc . dintr - o
COMÉDIE^2 , comedii , s . f . 1. ( Pop , și fam . ) Întâmplare ciudată și hazlie ; poznă , bazaconie . 2. ( Rar ) Spectacol public cu numere de circ , panoramă , călușei etc . COMEDÍE^1 , comedii , s . f . Operă dramatică al cărei subiect și deznodământ provoacă râsul și care ridiculizează relații sociale și etice , tipuri umane , năravuri
COMENTATÓR , - OÁRE , comentatori , - oare s . m . și f . Persoană care interpretează o operă literară , istorică etc . , autor de
COMPILÁȚIE , compilații , s . f . Lucrare , operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori , neprelucrate în mod
COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora
COMPÚNE , compún , vb . III . Tranz . 1. ( Despre elementele unui întreg ) A forma , a alcătui un întreg . 2. A crea , a scrie , a redacta o operă literară , muzicală etc . [ Perf . s . compuséi , part .
CONȚINUTÍSM s . n . 1. Teorie estetică ce acordă mare importanță conținutului operei de artă . 2. Preponderență a conținutului într - o operă de artă față de mijloacele formale . - Conținut + suf . -
CONFLÍCT , conflicte , s . n . 1. Neînțelegere , ciocnire de interese , dezacord ; antagonism ; ceartă , diferend , discuție ( violentă ) . 2. Contradicție între ideile , interesele sau sentimentele diferitelor personaje , care determină desfășurarea acțiunii dintr - o operă epică sau