Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRICINUI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 56 pentru PRICINUI.

NESOMN

NESÓMN s . n . Lipsă de somn , insomnie ; p . ext . oboseală pricinuită de starea de veghe . - Ne - +

 

OCAZIONA

... OCAZIONÁ , ocazionez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A pricinui

 

OFTAT

OFTÁT , oftaturi , s . n . Respirație puternică , profundă și prelungă , însoțită în expirație de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal , pricinuită de o durere morală ( sau fizică ) ; suspin , oftătură , aht , oft , oftare . - V.

 

PARAZITAR

PARAZITÁR , - Ă , parazitari , - e , adj . 1. ( Despre organisme animale sau vegetale ) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism ; ( despre boli , simptome etc . ) care este pricinuit de un parazit ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) Care trăiește ca un parazit ( 2 ) , de parazit ; ( despre viața , modul de trai al oamenilor ) specific paraziților (

 

PERSECUTA

... PERSECUTÁ , persecút , vb . I . Tranz . A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a - i pricinui un rău ; a prigoni , a asupri , a urgisi , a oropsi ; ( cu sens atenuat ) a provoca ...

 

PIETIN

PIETÍN s . n . 1. Boală contagioasă la oi , care se manifestă prin răni dureroase la picioare , pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor . 2. Boală a cerealelor , provocată de unele ciuperci , cere duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor , la pălirea , îndoirea și căderea plantelor . [ Pr . : pi -

 

PLEȘUVIE

PLEȘUVÍE , pleșuvii , s . f . 1. Lipsă a părului de pe cap , ca urmare a căderii lui ; boală care pricinuiește această cădere ; chelie . 2. Porțiune a capului rămasă fără păr ; chelie . 3. Porțiune a unui munte lipsită de vegetație . - Pleșuv + suf . -

 

PRICAZ

PRICÁZ , pricazuri , s . n . ( Reg . ) Lucru , întâmplare care pricinuiește cuiva necaz , pagubă , nenorocire ; semn rău , piază

 

PRICE

PRÍCE s . f . 1. ( Înv . ) Neînțelegere , ceartă . 2. ( Pop . ; în construcție cu verbul " a face " ) Supărare , necaz ( pricinuit

 

PRICINUITOR

... 1. Adj . Care produce , provoacă , prilejuiește , dă naștere la ceva . 2. S . m . și f . ( Înv . ) Persoană care face , inițiază , produce ceva . [ Pr . : - nu - i - ] - Pricinui

 

PRILEJUI

... să se întâmple etc . ceva ; a favoriza ; a da naștere , a produce , a cauza , a pricinui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>