Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMA��

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 630 pentru URMA��.

UMBRĂ

ÚMBRĂ , umbre , s . f . I. 1. Lipsă de lumină , întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină ; porțiune din spațiu întunecoasă ( și răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină . 2. Întuneric , întunecime , obscuritate . 3. Nuanță închisă , pată întunecată . II. 1. ( De obicei urmat de o determinare în genitiv ) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru , proiectat pe o suprafață ( mai ) luminată . 2. ( În concepțiile mistice și în basme ) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală , fantomatică ; stafie , fantomă , nălucă . 3. Fig . Urmă , semn abia perceptibil ; cantitate foarte mică din

 

URMULIȚĂ

URMULÍȚĂ , urmulițe , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui urmă ; urmușoară , urmuță . - Urmă + suf . -

 

VACCIN

... căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase ) sau curativ . 2. Administrare a unui vaccin ( 1 ) ; vaccinare . 3. ( Concr . ) Urmă , semn , cicatrice rămasă pe corp în urma

 

VIITOR

VIITÓR , - OÁRE , viitori , - oare , adj . , s . n . I. Adj . Care va veni , care va fi , va exista , va apărea după momentul de față ; proiectat într - o perioadă care va veni . II. S . n . 1. Timpul care urmează prezentului ; viitorime . 2. Situație , stare care urmează să existe ;

 

ZGÂRIETURĂ

ZGÂRIETÚRĂ , zgârieturi , s . f . Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur ; rană ușoară , urmă lăsată pe piele de unghii , de gheare sau de un corp ascuțit . [ Pr . : - ri - e - ] - Zgâria + suf . -

 

ZOB

... ZOB s . n . 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul , cioburi mărunte rezultate în urma

 

ÎMBĂLĂTURĂ

ÎMBĂLĂTÚRĂ , îmbălături , s . f . Faptul de a fi ud de bale sau de salivă ; urmă , pată de

 

ÎMPĂCA

ÎMPĂCÁ , împác , vb . I . 1. Tranz . și refl . recipr . ( De obicei urmat de determinări introduse prin prep . " cu " ) A restabili raporturi de prietenie , de înțelegere cu cineva ; a ( se ) reconcilia , a ( se ) împăciui . 2. Tranz . A liniști , a potoli , a calma pe cineva mulțumindu - l , dându - i satisfacție . 3. Refl . recipr . A trăi în bună înțelegere cu cineva ; a se învoi , a se îngădui cu

 

ÎMPĂRȚI

ÎMPĂRȚÍ , împárt , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) separa în părți , a ( se ) despărți în grupuri ; a ( se ) diviza , a ( se ) divide . 2. Tranz . A da mai multor persoane câte ( o parte din ) ceva ; a repartiza , a distribui . 3. Tranz . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " cu " ) A împărtăși ceva cu

 

ÎMPROȘCĂTURĂ

ÎMPROȘCĂTÚRĂ , împroșcături , s . f . 1. Împroșcare . 2. ( Concr . ) Urmă lăsată prin împroșcare ; stropitură , pată . - Împroșca + suf . -

 

ÎMPRUMUTA

ÎMPRUMUTÁ , împrumút , vb . I . Tranz . și refl . 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit . 2. A adopta cuvinte , obiceiuri etc . ; p . ext . a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>