Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (I

 Rezultatele 3101 - 3110 din aproximativ 5622 pentru (I.

HOP

... HOP interj . , HOP , hopuri , s . n . I. Interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol , ridicarea unei greutăți , căderea , aruncarea sau scăparea ( din mână ) a unui lucru . 2 ...

 

HOPA

... HÓPA interj . V . hop ( I

 

HOPAI

... HÓPAI interj . V . hop ( I

 

HORĂITURĂ

... HORĂITÚRĂ , horăituri , s . f . ( Reg . ) Sforăială . [ Pr . : - ră - i

 

HORAIȚĂ

... HORÁIȚĂ , horaițe , s . f . Drum format în mod natural , prin circulație , între casele unei localități rurale . [ Pr . : - ra - i

 

HORCĂITURĂ

... HORCĂITÚRĂ , horcăituri , s . f . Faptul de a horcăi ; zgomotul produs de cel care horcăie ; horcăit , horcăială . [ Pr . : - că - i

 

HRISTOITIE

... HRISTOITÍE s . f . ( Înv . ) Viață sau comportare evlavioasă , conformă cu morala ( creștină ) . [ Pr . : - to - i

 

HUȚUȚA

... HUȚUȚÁ , huțúț , vb . I

 

HUHURA

... HUHURÁ , húhur , vb . I

 

HUIDUITURĂ

... HUIDUITÚRĂ , huiduituri , s . f . Acțiunea de a huidui și rezultatul ei ; huiduială . [ Pr . : - du - i

 

HURDUITURĂ

... HURDUITÚRĂ , hurduituri , s . f . ( Reg . ) Zgomot produs de ceva care huruie ; huruitură , huruială , huruit ^1 . [ Pr . : - du - i

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>