Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1
Rezultatele 3221 - 3230 din aproximativ 15906 pentru 1.
... VOALÁ , voalez , vb . I . 1. Tranz . A acoperi cu un voal ( 1 ) ; a ascunde , a masca ; fig . a înșela aparențele 2. Refl . ( Despre unele materiale fotografice ) A se strica ...
... VOI ^3 , voiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Rând de împletitură de papură sau de nuiele , într - o leasă sau în pereții unui pătul de păstrat porumb . 2. Fâșie de pământ ( arabil ) . - Et ...
... VOINICÉSC , - EÁSCĂ , voinicești , adj . , s . f . art . I. Adj . 1. De voinic , vitejesc ; p . ext . eroic , legendar . 2. De flăcău , de bărbat ; bărbătesc . 3. ( Înv . ) Ostășesc . II. S . f . art . 1. Fel de a înota , care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături , fără a da din picioare . 2 ...
... VOLÁNT^2 , - Ă , volanți , - te , adj . Desprins de o unitate , detașabil ; mobil . VOLÁNT^1 , volanți , s . m . 1. Piesă mare în formă de roată , de obicei foarte grea , montată pe arborele motor al unor mașini cu piston , care servește ca element de reglare ...
... VOPSITÓR , - OÁRE , vopsitori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul ^1
... VORBÍRE , vorbiri , s . f . 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei ; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități ; vorbit ^1 ...
... VORBITÓR , - OÁRE , vorbitori , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care vorbește ; care folosește limbajul articulat . 2. Evident , edificator , elocvent . II. S . m . și f . 1. Persoană care vorbește , care folosește limbajul articulat . 2. Orator , conferențiar . III. S . n . Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într - un internat , într ...
... VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile ...
... VORNICÍ , vornicesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Înv . ) A îndeplini funcția de vornic ( 1
... VORNICÍȚĂ , vornicițe , s . f . 1. ( Înv . ) Vornicească ( 1
... VORNICÍE s . f . ( Înv . ) 1. Demnitate , rang , funcție de vornic ( 1