Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 3351 - 3360 din aproximativ 15906 pentru 1.

ÎMPUȚICIUNE

... ÎMPUȚICIÚNE , împuțiciuni , s . f . 1

 

ÎMPUȚIT

... ÎMPUȚÍT , - Ă , împuțiți , - te , adj . 1

 

ÎMPUNGĂTOR

... ÎMPUNGĂTÓR , - OÁRE , împungători , - oare , adj . ( Reg . ) 1. Care împunge , care are vârful ascuțit . 2. ( Despre vite cornute ) Care are năravul de a lovi cu coarnele , care împunge ( 2 ) ; împungaci . - Împung ...

 

ÎMPUNGE

... ÎMPÚNGE , împúng , vb . III . 1

 

ÎMPUNSĂTURĂ

... ÎMPUNSĂTÚRĂ , împunsături , s . f . 1. ( La cusături ) Împungere cu acul ; p . ext . locul unde a pătruns acul ( sau vârful ascuțit al altui obiect ) . 2. Fig . Înțepătură ( 2 ) . - Împuns ...

 

ÎMPUTERNICI

... ÎMPUTERNICÍ , împuternicesc , vb . IV . Tranz . 1. A da cuiva puterea de a face ceva . 2. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A da sau a ...

 

ÎMPUTERNICIRE

... ÎMPUTERNICÍRE , împuterniciri , s . f . 1

 

ÎN

... ÎN prep . 1. ( Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune , unde se află ceva , spre care are loc o mișcare ) Intră în casă . 2. ( Indică timpul în ...

 

ÎNĂBUȘI

... ÎNĂBUȘÍ , în ? buș , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira ; a ( se ...

 

ÎNĂBUȘIT

... ÎNĂBUȘÍT , - Ă , înăbușiți , - te , adj . 1

 

ÎNĂBUȘITOR

... ÎNĂBUȘITÓR , - OÁRE , înăbușitori , - oare , adj . Care înăbușă ( 1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>