Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru F����I��

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 742 pentru F����I��.

ZBÂNȚUITURĂ

... ZBÂNȚUITÚRĂ zbânțuituri , s . f . ( Rar ) Zbânțuire . [ Pr . : - țu - i

 

ZBÂRNÂITURĂ

... ZBÂRNÂITÚRĂ , zbârnâituri , s . f . Zbârnâire , zbârnâială . [ Pc . : - nâ - i

 

NEBUN

... NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit ...

 

CURSĂ

... CÚRSĂ^3 , curse , s . f . ( Înv . ) Un fel de pastilă aromatică , importată din Orient , întrebuințată pentru a parfuma încăperile . CÚRSĂ^2 , curse , s . f . 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice ; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins ; capcană . 2 ... a prinde pe cineva spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit . 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într ...

 

ALCĂTUITOR

... ALCĂTUITÓR , - OÁRE , alcătuitori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care intră în compoziția unui lucru ; constitutiv . 2. S . m . și f . Persoană care alcătuiește ceva . [ Pr . : - tu - i

 

NITUITOR

... NITUITÓR , - OÁRE , nituitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Lucrător calificat care lucrează la nituire . 2. S . f . Mașină cu care se nituiește . [ Pr . : - tu - i

 

ȘLEFUITOR

... ȘLEFUITÓR , - OÁRE , șlefuitori , - oare , s . m . și f . Persoană specializată în șlefuire . [ Pr . : - fu - i

 

ȘTEMUITOR

... ȘTEMUITÓR , - OÁRE , ștemuitori , - oare , subst . 1. S . n . Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea . 2. S . m . și f . Muncitor care ștemuiește . [ Pr . : - mu - i

 

AGHESMUIRE

... AGHESMUÍRE , aghesmuiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) aghesmui . [ Pr . : - mu - i

 

AMBIGUIZARE

... AMBIGUIZÁRE , ambiguizări , s . f . ( Livr . ) Faptul de a ambiguiza . [ Pr . : - gu - i

 

ARHAITATE

... ARHAITÁTE s . f . ( Rar ) Stare arhaică . [ Pr . : - ha - i

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>