Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 3851 - 3860 din aproximativ 15906 pentru 1.

ȘUBRED

... ȘÚBRED , - Ă , șubrezi , - de , adj . 1

 

ȘUBREZIT

... ȘUBREZÍT , - Ă , șubreziți , - te , adj . Care a devenit șubred ( 1

 

ȘUCAR

... ȘUCÁR , - Ă , șucari , - e , adj . , subst . ( Arg . ) 1. Adj . ( Despre oameni ) Frumos , bine . 2. S . n . ( În forma șucăr ) Gălăgie , scandal ; supărare . 3. S . m . ( În forma șucăr ) Hoț . [ Var . : șúcăr s . n ...

 

ȘUCO

... ȘÚCO adj . invar . ( În sintagma ) Priză șuco = priză ( 1

 

ȘUGUBINĂ

... ȘUGUBÍNĂ , șugubine , s . f . 1

 

ȘUIEȚ

... ȘUIÉȚ , - IÁȚĂ , șuieți , - e , adj . ( Reg . ) Subțire ; zvelt . [ Pr . : șu - iet ] - Șui ^1

 

ȘUIER

... ȘÚIER , șuiere , s . n . 1. Zgomot caracteristic , ascuțit și puternic , pe care îl fac vântul , furtuna , vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă ...

 

ȘUIERĂTOR

... ȘUIERĂTÓR , - OÁRE , șuierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Cu un sunet strident , ascuțit ; șuierat ^2 . 2. Adj . ( Despre unele animale , păsări ) Care scoate un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific . 3 ...

 

ȘUIERĂTURĂ

... ȘUIERĂTÚRĂ , șuierături , s . f . Șuierat ^1

 

ȘUIERA

... ȘUIERÁ , șúier , vb . Intranz . 1. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a fluiera . 2. ( Despre unele obiecte ...

 

ȘUIERAT

... ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>