Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLȚ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 69 pentru COLȚ.
FILÁ , filez , vb . I . 1. Tranz . A răsuci fibrele dintr - un material textil ( bumbac , cânepă etc . ) pentru a - l transforma în fire ; a toarce . 2. Tranz . A răsfira în mână , încet și una câte una , cărțile de joc ( astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus ) . 3. Tranz . A tăia într - un anumit fel șuvițe dintr - un păr prea des . 4. Tranz . A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei , o parâmă etc . ( în momentul acostării sau plecării navei ) . 5. Intranz . ( Despre lămpi cu fitil ) A arde rău , pâlpâind și scoțând fum . 6. Tranz . A urmări în mod discret pe cineva ( fără ca cel urmărit să
... pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ...
... 2. Iată ! iacă^1 ! uite ! vezi ! ian ! 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează . 4. Introduce un răspuns . Unde te duci ? - Ia , până la colț
MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire dreptunghiulară , rotunjită la colțuri , care delimitează terenul de joc la hochei pe gheață . 2. Marginea interioară a unei mese de
MISTRÉȚ , - EÁȚĂ , mistreți , - e , adj . I. ( În sintagma ) Porc mistreț ( și substantivat , m . ) = animal sălbatic cu corpul masiv , acoperit cu păr aspru , negru - sur , cu greabănul înalt , capul mare , terminat cu bot alungit , cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici ; porc sălbatic ( Sus scrofa ) . II. ( Pop . ) 1. Care rezultă dintr - un amestec de rase ; de calități diferite ; amestecat , pestriț ; p . ext . care e de valoare mijlocie . 2. ( Despre vin , fructe etc . ) Acrișor ; ( despre fructe ) pădureț ,
MÚRĂ^1 , mure , s . f . Fructul comestibil , negru și lucios , al murului ^1 . MÚRĂ^2 , mure , s . f . ( Reg . ; mai ales la pl . ) Glandă , ganglion de la pieptul sau de la gâtul unor animale . MÚRĂ^3 , mure , s . f . Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor
PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest grup . 2. ( La pl . ) Pânză de păianjen ( 1 ) ; păienjeniș . 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într - o sondă . 4. ( Sport ) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal , handbal , polo sau hochei . 5. ( Reg . ) Prăjină care se așază pe vârful clăilor , al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt . [ Pr . : pă - ian - . - Var . : ( reg . ) păiájen , paiájen , paínjen , paíngăn , păínjen , s .
PANDANTÍV , pandantive , s . n . 1. Bijuterie care se poartă la gât , atârnată de un lănțișor sau de o panglică . 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos , situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o
PENTAGRÁMĂ , pentagrame , s . f . Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri , considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca
PICÓT , picoți , s . m . 1. ( Min . ) Bucată de lemn tare , ascuțită la un capăt , folosită la săparea galeriilor . 2. ( În forma picou , n . ) Bordură de dantelă cu
PORCUȘÓR , porcușori , s . m . 1. Diminutiv al lui porc ; porculeț . 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus , de culoare deschisă , cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii , care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes ( Gobio gobio ) . - Porc + suf . -