Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GAURĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 119 pentru GAURĂ.
CROȘÉTĂ , croșete , s . f . 1. Ac lung de metal , de os , de material plastic etc . cu vârful îndoit ca un cârlig , utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat , împletit etc . 2. Unealtă alcătuită dintr - o tijă prevăzută cu o lamă , cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într - o formă de turnătorie . 3. Piesă de oțel de forma unui cui , cu un cap lățit prevăzut cu găuri , utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn . 4. Paranteză dreaptă . 5. ( În arhitectura gotică , în forma croșet ) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat . [ Var . : croșét s .
DÂRMÓN , dârmoane , s . n . Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele ( de
... unei sticle sau capacul unui vas înfundat . 2. A da la o parte , a înlătura ceea ce acoperă un obiect , o gaură
... unul vas îngust etc . ; astupuș . 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului , a cavalului etc . , lăsând o gaură mică prin care se suflă . 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă . 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii , care ...
FLÁUT , flaute , s . n . Instrument muzical de suflat alcătuit dintr - un cilindru îngust de lemn sau de metal , prevăzut cu găuri și cu
FLÚIER , fluiere , s . n . 1. Instrument muzical popular de suflat , alcătuit dintr - un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri . 2. Instrument mic , mai ales de metal , cu care se fluieră ; fluierătoare . 3. ( Tehn . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete , făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi , întrebuințat mai ales pentru semnalizare . 4. Șuierătură , fluierătură . 5. ( Pop . ) Gambă ; tibia . [ Pr . : - flu -
FORÁ , forez , vb . I . Intranz . A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice , a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale
... FORÁMEN , foramene , s . n . Gaură
FORÁRE , forări , Acțiunea de a fora și rezultatul ei ; operație de săpare a găurilor de sondă și a celor de mină ; foraj . - V.
FUITUIÁLĂ , fuituieli , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină . 2. ( Înv . ) Umplutură făcută din câlți , cârpe , hârtie , care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere . [ Pr . : - tu - ia - . - Var . : fultuiálă s . f . ] - Fuitui ( reg . " a îndesa " < magh . ) + suf . -
FUITUITÓR , fuituitoare , s . n . Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină . [ Pr . : - tu - i - . - Var . : fultuitór s . n . ] - Fuitui ( reg . " a îndesa " < magh . ) + suf . -