Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PE MARGINE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 75 pentru PE MARGINE.
... STRAPAZÁN , strapazane , s . n . ( Reg . ) Cui ( de lemn ) fixat pe
... TUȘIÉR , tușieri , s . m . Arbitru secundar la un joc sportiv , care supraveghează desfășurarea jocului de pe
... URDOÁRE , urdori , s . f . ( Pop . ) Secreție gălbuie care se depune pe
... VÍȘIN , vișini , s . m . Pom roditor din familia rozaceelor , cu frunze lucioase , dințate pe margine
... lătunoi , s . f . 1. Gaură , răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală . 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe
... CAZÁC , cazaci , s . m . 1. Membru al unei comunități militare autonome care s - au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono - lituanian , unde , în schimbul unor privilegii , era obligat să apere țara împotriva invaziilor . 2. ( În Rusia , începând din sec . XVIII ...
... LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau ...
... extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel ...
... CROMOALGRAFÍE s . f . Procedeu de pregătire a unei forme de tipar multicolor prin executarea manuală a marginilor pe
... MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire dreptunghiulară , rotunjită la colțuri , care delimitează terenul de joc la hochei pe
... TÁVĂ , tăvi , s . f . 1. Obiect plat de metal , de material plastic , de lemn , având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate , pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit ; tabla , tablă ^1 ( 5 ) . 2. ( Reg . ; în expr . ) A da pe cineva tavă ( sau tava ) = a tăbărî asupra cuiva . 3. ( Reg . ) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă ( 1 ) sau ca ornament pe