Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VREA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 206 pentru VREA.

NĂDEJDE

NĂDÉJDE , nădejdi , s . f . Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza ; speranță , nădăjduire ; încredere în sprijinul , în ajutorul cuiva sau a ceva , certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil , de

 

PRETENȚIOS

... PRETENȚIÓS , - OÁSĂ , pretențioși , - oase , adj . 1. Care are pretenții multe sau mari , care așteaptă sau pretinde mult ; exigent ; p . ext . mofturos , capricios . 2. Care vrea să dea impresia ( nejustificată ) de ceva deosebit , care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este ; plin de sine , încrezut . 3. Care cere o atenție deosebită , însușiri speciale . [ Pr . : - ți - os ...

 

PRIOR

PRÍOR^1 , priori , adj . ( Pop . ; despre miei ) Născut primăvara foarte timpuriu . [ Pr . : pri - or ] - Et . nec . PRÍOR^2 , - Ă , priori , - e , s . m . și f . Conducător al unei mănăstiri catolice . [ Pr . : pri -

 

RĂMĂȘAG

RĂMĂȘÁG , rămășaguri , s . n . ( Construit mai ales cu verbele " a pune " , " a face " , " a ține " ) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată ( în bani sau în obiecte ) stabilită în momentul încheierii convenției ; prinsoare , pariu , rămășeală , rămas . - Rămas + suf . -

 

SENIOR

SENIOR ^2 , - OÁRĂ , seniori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Sportiv ) care a depășit vârsta juniorilor , vârstă care variază de la sport la sport , de obicei peste 18 ani . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) mai în vârstă , mai bătrână . 3. S . n . ( Pe lângă un nume propriu de persoană , în opoziție cu junior ) Tatăl ( considerat în raport cu fiul ) . [ Pr . : - ni - or ] SENIOR ^1 , seniori , s . m . ( În evul mediu , în apusul Europei ) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat ; p . ext . nobil . [ Pr . : - ni -

 

VRERE

... VRÉRE , vreri , s . f . Faptul de a vrea . 1. Voință ( 1 ) 2. Hotărâre , decizie . 3. Dorință ; poftă , placere . 4. Intenție , scop . V. vrea

 

ZICE

ZÍCE , zic , vb . III . Tranz . 1. A exprima ceva în cuvinte , a spune , a rosti cu voce tare ; p . ext . a vorbi . 2. A afirma , a declara ; a susține , a pretinde . 3. ( Pop . ) A cânta ( din gură sau dintr - un instrument ) ; a doini , a hori . 4. A - și da o părere , a se pronunța într - o chestiune ; p . ext . a gândi , a socoti , a crede . Toți vor zice cum vrei tu . 5. A se adresa cuiva rostindu - i numele ; a numi un obiect cu numele lui ; p . ext . a

 

ÎNCOTROVA

ÎNCOTROVÁ adv . Într - o direcție oarecare , undeva . [ Acc . și : încotróva ] - Încotro +

 

ÎNSĂILA

ÎNSĂILÁ , însăilez , vb . I . Tranz . A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate ; a prinde cu un fir de ață ( albă ) locurile pe unde se va coase apoi

 

ÎNTRU

ÎNTRU prep . ( Mai ales urmat de " un " , " o " etc . , cu elidarea vocalei finale ) În . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu ) A locui într - un sat . 2. ( Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu ) A intra într - o pădure . 3. ( Arată direcția sau ținta mișcării ) A se da într - o parte . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) 1. ( Arată momentul , răstimpul , epoca în care se petrece o acțiune ) Într - un timp scurt . 2. ( Arată timpul cât durează o acțiune ) Va plăti datoria într - un an . III. ( Înv . ; introduce un complement circumstanțial de scop ) Iese întru întâmpinarea musafirului . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) A alerga într - un suflet . V. ( Introduce un complement circumstanțial instrumental ) Este îmbrăcat într - o scurtă de piele . VI. ( Introduce un complement circumstanțial de relație ) A fi de acord întru totul cu cineva . VII. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri ) Râul s - a prefăcut într - un pod de

 

ȚEL

... ȚEL , țeluri , s . n . 1. Punct , loc la care cineva vrea să ajungă ; p . ext . obiectiv către care tinde cineva , punct final ; scop . 2. ( Înv . ) Punct , semn care se ochește , care trebuie nimerit când se trage ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>