Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 5501 - 5510 din aproximativ 8917 pentru UN.

HÂRÂI

... HÂRÂÍ , h ? râi , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre mecanisme stricate ; la pers . 3 ) A scoate un zgomot dogit . 2. Intranz . ( Despre organele respiratorii ; p . ext . despre persoane ) A scoate sunete aspre , de obicei din cauza unei boli ; a ...

 

HÂRÂIT

... Care hârâie , hârâitor . 2. ( Despre mecanisme , obiecte etc . ) Stricat , hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul , de un

 

HÂRÂITOR

... hârâitori , s . f . 1. Adj . ( Despre glas , vorbire , sunet ) Care hârâie ; hârâit ^2 . 2. S . f . Jucărie cu care se produce ( prin rotirea unui dispozitiv ) un

 

HÂRȘÂIT

HÂRȘÂÍT s . n . Faptul de a ( se ) hârșâi ; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul ; hârșâire , hârșâitură . [ Var . : hârșiít , hârjâít , hârșcâít s . n . ] - V.

 

HÂRCĂ

HÂRCĂ , hârci , s . f . 1. Craniu ( de mort ) ; țeastă . 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne , urâte și

 

HÂRTOP

... HÂRTÓP , hârtoape ( hârtopuri ) , s . n . 1. Adâncitură , groapă pe un

 

HĂRĂZI

... A stabili , a hotărî ( ceva ) dinainte , în vederea unui scop ; a destina ( 1 ) . 2. ( Înv . ) A face cuiva un dar , o cinste , o donație ; a acorda un drept , un privilegiu , un

 

HĂRȚUI

HĂRȚUÍ , hărțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri , a nu lăsa în pace pe cineva ; a cicăli , a sâcâi , a pisa . 2. Tranz . A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a - i provoca panică și de a nu - i permite deplasarea , pregătirea unor acțiuni de luptă , aprovizionarea etc . 3. Refl . recipr . A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva , a se lua la ceartă sau la bătaie ; a se încăiera . [ Var . : hârțuí vb . IV ] - Harță + suf . -

 

HĂTI

... HĂTÍ , hătesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A zăgăzui , a baricada , a opri cursul unei ape , trecerea pe un

 

HAȘIȘ

HAȘÍȘ s . n . Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică ( Cannabis indica ) , folosită ca excitant psihic , care , consumată sistematic , dă toxicomanii

 

HAȚEGAN

HAȚEGÁN , - Ă , hațegani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană ( originară ) din Hațeg . 2. Adj . Care aparține Hațegului sau populației lui , privitor la Hațeg sau la populația lui . 3. S . f . art . Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei , cu mișcare foarte vioaie , care se joacă în perechi ; melodie după care se execută acest dans . - Hațeg ( n . pr . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>