Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 5511 - 5520 din aproximativ 8917 pentru UN.
HAȚEGÁN , - Ă , hațegani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană ( originară ) din Hațeg . 2. Adj . Care aparține Hațegului sau populației lui , privitor la Hațeg sau la populația lui . 3. S . f . art . Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei , cu mișcare foarte vioaie , care se joacă în perechi ; melodie după care se execută acest dans . - Hațeg ( n . pr . ) + suf . -
HABÁN , - Ă , habani , - e , s . m . și f . Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în secolul al XVI -
HABANÉRĂ , habanere , s . f . Numele unui dans popular de origine cubaneză , cu mișcare moderată și figuri ritmice caracteristice ; melodie după care se execută acest
HÁBITUS s . n . 1. Aspect fizic exterior al unui individ , capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv . 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor . - Cuv .
... HAC ^2 , hacuri , s . n . ( Reg . ) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor , ca să nu alunece . HAC ^1 , ( 2 ) hacuri , s ...
HADRÓN , hadroni , s . m . ( Fiz . ) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte
... HAI interj . , s . ( probabil n . ) I. Interj . 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acțiune ( comună ) cu interlocutorul . 2. ( Cu funcție de imperativ , corespunzând unor verbe de mișcare ) Vino ! veniți ! să mergem ! 3. Exclamație care exprimă ...
... HÁIDE interj . 1. Exclamație care exprimă un îndemn ( la o acțiune ) . 2. ( Cu funcție de imperativ , corespunzând unor verbe de mișcare ) Vino ! veniți ! să mergem ! 3. ( În expr . ) Haida - de ! , exclamație prin ...
HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -
HÁINĂ , haine , s . f . 1. ( La pl . ) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte ( în special ) bărbătești . 2. ( Biol . ; în sintagma ) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești , batracieni sau păsări în perioada
HALÓ , halouri , s . n . 1. Cerc luminos , colorat , care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi ; cearcăn ( 2 ) . 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct