Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUIA

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 89 pentru PUIA.

PIUI

PIUÍ , pers . 3 píuie , vb . IV. Intranz . ( Despre păsări , mai ales despre puii păsărilor ) A scoate piuituri ; a

 

PIUIT

PIUÍT s . n . Faptul de a piui . 1. Strigăt caracteristic scos de păsări , mai ales de puii acestora ; piuitură ( 1 ) . 2. Sunet subțire și ascuțit ; piuitură ( 2 ) , țiuitură . [ Pr . : pi - u - ] - V.

 

PIUITURĂ

PIUITÚRĂ , piuituri , s . f . 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre ; piuit ( 1 ) . 2. Sunet subțire , ascuțit ; piuit ( 2 ) , piuială , țiuitură . [ Pr . : pi - u - i - ] - Piui + suf . -

 

PLEIADĂ

... PLEIÁDĂ , pleiade , s . f . 1. ( La pl . art . ) Grup de stele din constelația Taurului ; Cloșca - cu - Pui . 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune . 3. Totalitatea izotopilor ...

 

PLODI

... PLODÍ , plodesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) A naște ( pui

 

PRĂSI

... PRĂSÍ , prăsesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A face pui ; a se reproduce , a se înmulți . 2. Tranz . A semăna , a îngriji și a răspândi ...

 

PRĂSILĂ

... PRĂSÍLĂ , prăsile , s . f . 1. Reproducție ( dirijată ) între animale domestice ( de rasă ) . 2. Animal tânăr , pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei ( 1 ) ; p . ext . animal domestic de rasă bun pentru reproducere . 3. ( Rar ) Rasă , neam , soi . [ Pl . și : prăsili ...

 

PRIPAS

... PRIPÁS , pripasuri , s . n . 1. ( Înv . și pop . ) Pui de animal domestic . 2. ( Pop . ; în loc . adj . ) De pripas = a ) ( despre animale domestice ) care rătăcește de colo până colo , fără stăpân ; p ...

 

PROGENITURĂ

... PROGENITÚRĂ , progenituri , s . f . Vlăstar , urmaș , odraslă ; pui

 

PUF

PUF ^3 , pufuri , s . n . Scaun scund , fără spătar , de formă cilindrică , capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer . PUF ^2 , ( 5 ) pufuri , s . n . 1. ( De obicei cu sens colectiv ) Pene mici , moi și fine , care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi , servind pentru umplerea pernelor , a plăpumilor etc . 2. ( Cu sens colectiv ) Peri fini și moi care cresc pe obraz ; început de barbă sau de mustață . 3. ( Cu sens colectiv ) Părul mărunt , moale și mătăsos din blana unor animale . 4. ( Cu sens colectiv ) Perii mici și fini ai unor fructe , semințe etc . 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat , făcut din puf ^2 ( 1 ) sau din alt material pufos . 6. ( Adjectival , în compusul ) Bumbac - puf = bumbac brut obținut la cules . 7. ( Spec . ) Minge de badmington . PUF ^1 interj . Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului ( pe nări , pe gură ) , de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc . -

 

PUIOS

... PUIÓS , - OÁSĂ , puioși , - oase , adj . ( Rar ) Prolific . - Pui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>