Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVÂNT
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 746 pentru CUVÂNT.
VERBIÁJ s . n . ( Franțuzism ) Abundență de cuvinte inutile ; vorbărie , flecăreală . [ Pr . : - bi -
VERS , versuri , s . n . Unitate prozodică elementară , alcătuită dintr - unul sau mai multe cuvinte , potrivit unei scheme și determinată fie de cantitatea silabelor , fie de accent , fie de numărul silabelor ; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii ; p . ext . ( la pl . )
VÉRVĂ s . f . Însuflețire , avânt , imaginație , fantezie care animă pe cineva ( fiind exprimată prin cuvinte ) ; bogăție verbală rezultată din această stare de spirit ;
VICLEÁN , - Ă , vicleni , - e , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care se poartă , vorbește fără sinceritate , ascunzându - și adevăratele intenții ( reprobabile ) ; fățarnic , ipocrit , perfid ; ( cu sens atenuat ) șiret , șmecher , isteț . 2. ( Pop . ) Rău , crud , neîndurător , hain . 3. ( Înv . ) Care își calcă credința sau cuvântul ; necredincios ;
... VOCÁBULĂ , vocabule , s . f . ( Livr . ) Cuvânt
VOCABULÁR , vocabulare , s . n . 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi ; lexic . 2. ( Înv . ) Dicționar , de obicei de proporții mici ; lexic , glosar . [ Var . : ( înv . ) vocabuláriu s .
VOCALÍZĂ , vocalize , s . f . 1. Executare a unui text muzical vocal ( cu caracter de exercițiu ) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale , de preferință a sau o . 2. Piesă muzicală fără cuvinte , uneori cu caracter de
... vorbi și rezultatul ei ; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități ; vorbit ^1 . 2. Limbă , grai . 3. ( Înv . ) , Cuvânt
VORBÍT^2 , - Ă , vorbiți , - te , adj . Care este exprimat prin cuvinte , rostit , exprimat , spus ; p . ext . expus oral . V. vorbi . VORBÍT^1 s . n . Vorbire . - V.
... VUM interj . Cuvânt
... ZÂNG interj . Cuvânt