Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M������N������

 Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 803 pentru M������N������.

FILER

... FÍLER^2 s . n . Material pulverulent ( praf de calcar , de var stins , negru de fum etc . ) folosit pentru a mări consistența , adezivitatea și stabilitatea termică a ...

 

REGLET

... REGLÉT , reglete , s . n . Piesă de fontă , de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă ...

 

SELENIU

... SELÉNIU s . m . Element chimic , metaloid negru - cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei , a ceramicii ...

 

TĂIETOR

... f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4 ...

 

TIMAR

... TIMÁR^2 , timaruri , s . n . ( Mai ales la pl . ) Denumire dată , în evul mediu , în Imperiul Otoman , loturilor de pământ conferite , temporar , oștenilor , în schimbul obligației de a presta ...

 

MERINOS

... MERINÓS , - OÁSĂ , merinoși , - oase , subst . , adj . 1. S . m . și f . , adj . ( Oaie sau rasă de oi ) cu lână creață , moale , foarte fină , de culoare albă . 2. Adj . ( Despre lână ) care este obținută de ...

 

COȘAR

... COȘÁR^2 , coșari , s . m . 1. Persoană care curăță coșurile ^1 ( 8 ) și sobele de funingine ; hornar . 2. Persoană care face coșuri ^1 ( 1 , 5 ) . - Coș ^1 + suf . - ar . COȘÁR ...

 

DIAC

... DÍAC^2 , diace , s . n . Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție , sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei . [ Pr . : di - ac ...

 

GRANAT

... GRANÁT^2 , granate , s . n . Silicat natural de calciu , de magneziu , de fier , de mangan , de aluminiu sau de crom , întrebuințat ca piatră de șlefuit sau , în stare pură ( de ...

 

HĂITAȘ

... HĂITÁȘ^2 , hăitași , s . m . Om care , făcând gălăgie mare , stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători ; gonaci , gonaș , bătăiaș , hăitar , crainic ( 3 ) . - Haită + suf . - aș . HĂITÁȘ^1 ...

 

SPĂTAR

... SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>