Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MILITA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 96 pentru MILITA.
RANG , ranguri s . n . 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într - o ierarhie administrativă , bisericească , militară sau diplomatică după criteriul importanței , funcției etc . ; treaptă într - o ierarhie . 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într - un șir . 3. ( Franțuzism înv . ) Șir de
RECUNOSCÚT , - Ă , recunoscuți , - te , adj . 1. Identificat , cunoscut . 2. Acceptat ( ca bun , ca adevărat , ca valabil ) ; mărturisit , declarat . 3. ( Despre o poziție , o formație militară etc . ) Cercetat îndeaproape ,
REGIMÉNT , regimente , s . n . Unitate militară de bază mai mică decât brigada , compusă din mai multe batalioane ( sau divizioane , escadrile
ROÁTĂ^2 , roate , s . f . ( Înv . ) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii . ROÁTĂ^1 , roți , s . f . 1. Cerc de metal sau de lemn , cu spițe sau plin , care , învârtindu - se în jurul unei osii , pune în mișcare un vehicul . 2. ( Tehn . ) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc , care se poate roti în jurul unei axe proprii . 3. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . asemănătoare cu roata ( 1 ) , având diverse întrebuințări . 4. Obiect fabricat , aranjat sau legat în formă de roată ( 1 ) , de cerc , de disc . Roată de cașcaval . Roată de frânghie . 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc . 6. Mișcare circulară ; învârtitură , răsucire , rotocol . 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară , folosit în evul mediu . [ Pl . și :
STEÁG , steaguri , s . n . 1. Drapel ; fanion . 2. Fig . Doctrină , concepție , idee sau problemă importantă , care antrenează o colectivitate într - o acțiune de amploare ; cauză în numele căreia luptă un grup social . 3. ( Înv . ) Unitate militară mai mică , având drapel propriu ; trupă mică de oameni
TABULHANÁ , tabulhanale , s . f . ( Turcism înv . ) Fanfară militară turcească , în care predominau
TIR ^2 , tiruri , s . n . Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri . TIR ^1 s . n . 1. Ramură sportivă practică cu arcul , arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat , care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă . 2. Felul în care o armă ( de foc ) trimite proiectilul spre țintă . Armă cu tir lung . 3. Tragere la țintă în procesul de instruire
TRÁGERE , trageri , s . f . Acțiunea de a ( se ) trage și rezultatul ei . 1. ( Pop . ) Atracție , îndemn , înclinare . 2. Scoatere , extragere . 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere , prin care se obțin bare , țevi , sârmă etc . 4. Descărcare a unei arme ( în cadrul procesului de instruire militară ) ; împușcare ; tir . V.
TRUP , trupuri , s . n . 1. ( Pop . ) Corp ( al unei ființe ) . 2. Parte principală a unui obiect , a unei construcții etc . ; p . gener . obiectul însuși . 3. ( Înv . ) Întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot . Trup de moșie . 4. ( Înv . ) Mare unitate
UMANÍSM s . n . Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec . XIV , ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice , care a promovat ideea încrederii în valoara omului și a perfecționării sale , a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane , pentru o cultură laică ( în spiritul vechii culturi clasice )
UNITÁTE , unități , s . f . 1. Numărul unu . 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil . 3. Coeziune , omogenitate , solidaritate , unire ; tot unitar , indivizibil . 4. Cea mai mică formație , organizație economică , administrativă , militară , sanitară etc . care alcătuiește un întreg și acționează după un plan