Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru %C3%8ENS
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru %C3%8ENS.
ÎNS , ÎNSĂ , înși , înse , pron . 1. ( Pronume personal , azi art . , precedat de prep . " întru " , " printru " ) El , ea , dânsul , dânsa . 2. ( Pronume de întărire , de obicei adjectival , astăzi numai la f . pl . ) Însuși . Ele
ÎNSÂNGERÁ , însângerez , vb . I . Tranz . A face să curgă sânge , a umple de
ÎNSÂNGERÁT , - Ă , însângerați , - te , adj . Plin de sânge ; care sângerează . V.
ÎNSĂ Conj . 1. ( Adversativ , leagă două propoziții sau două părți de propoziție ) Cu toate acestea , totuși , dar . 2. ( Arată trecerea la altă idee ) Dar , pe de altă parte . Lat .
ÎNSĂCUÍT , - Ă , însăcuiți , - te , adj . Care este pus în saci . - De la
ÎNSĂILÁ , însăilez , vb . I . Tranz . A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate ; a prinde cu un fir de ață ( albă ) locurile pe unde se va coase apoi
ÎNSĂILÁRE , însăilări , s . f . Acțiunea de a însăila și rezultatul ei . [ Var . : înseiláre s . f . ] - V.
ÎNSĂILÁT^2 , - Ă , însăilați , - te , adj . Cusut provizoriu . V. însăila . ÎNSĂILÁT^1 s . n . Însăilare . [ Var . : înseilát s . n . ] - V.
ÎNSĂRCINÁ , însărcinez , vb . I . Tranz . 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni ; a da cuiva o sarcină . 2. A face ca o femeie să devină gravidă . - În +
ÎNSĂRCINÁRE , însărcinări , s . f . Acțiunea de a ( se ) însărcina și rezultatul ei ; misiune , îndatorire . - V.
ÎNSĂRCINÁT , - Ă , însărcinați , ( 1 ) s . m . , însărcinate , ( 2 ) adj . 1. S . m . ( În sintagma ) Însărcinat cu afaceri = diplomat care reprezintă guvernul său pe lângă un șef de stat străin , în absența sau în locul ambasadorului . 2. Adj . ( Despre femei ) Care poartă un făt în pântece ;