Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACORDARE

 Rezultatele 11 - 15 din aproximativ 15 pentru ACORDARE.

MUNTE

MÚNTE , munți , s . m . 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul , de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri . 2. Fig . Grămadă , cantitate mare ( și înaltă ) din ceva ; morman . 3. ( În sintagma ) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal ; casă de

 

NEACORDAT

NEACORDÁT , - Ă , neacordați , - te , adj . 1. ( Gram . ; despre unele părți de propoziție ) Care nu este în același caz , număr , gen și persoană cu termenul determinat . 2. ( Despre premii , titluri ) Care nu a fost atribuit . 3. ( Despre instrumente muzicale ) Care nu a fost supus acordării ; care nu mai este acordat ; dezacordat , discordat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

SALVAMAR

SALVAMÁR , salvamari , ( 2 ) s . n . , s . m . 1. S . n . Serviciu specializat ( la mare ) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec . 2. S . m . Persoană calificată care face parte din salvamar ( 1 ) ; ( rar ) salvamarist . - Salva [ re ] + mar [

 

SINTONIZARE

... SINTONIZÁRE , sintonizări , s . f . Faptul de a sintoniza ; acordare

 

VASALITATE

VASALITÁTE s . f . 1. ( În evul mediu , în apusul Europei ) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății , pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude , din care decurgeau obligații reciproce ; calitatea de vasal . 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta , cu păstrarea

 

<<< Anterioarele