Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADEVĂR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 71 pentru ADEVĂR.

CREDE

CRÉDE , cred , vb . III . 1. Tranz . A fi încredințat sau convins de un fapt , de existența sau de adevărul unui lucru . 2. Intranz . A recunoaște dreptatea cuiva , a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva . 3. Tranz . A socoti , a fi de părere , a - și închipui , a i se părea . 4. Intranz . A avea încredere deplină în cineva sau în ceva ; a - și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva . 5. Intranz . A admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii ; p . ext . a avea o anumită credință

 

CREDINȚĂ

CREDÍNȚĂ , credințe , s . f . 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru ; convingere , siguranță , certitudine . 2. ( Înv . ) Încredere ( pe care o inspiră cineva ) . 3. Fidelitate , devotament , statornicie față de cineva sau de ceva . 4. Speranță , nădejde . 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu ; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești ; religie ,

 

DEMONSTRA

DEMONSTRÁ , demonstrez , vb . I . 1. Tranz . A arăta în mod convingător , prin argumente , prin raționamente logice sau prin exemple concrete , adevărul sau neadevărul unei afirmații , al unui fapt etc . ; a proba , a dovedi . 2. Intranz . ( Despre mulțimi de oameni ) A

 

DEMONSTRAȚIE

DEMONSTRÁȚIE , demonstrații , s . f . 1. Dovedire , pe bază de argumente și de exemple concrete , a realității unui fapt ; demonstrare , argumentare . 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț . 3. Manifestație publică cu caracter politic - social . 4. Exteriorizare a unui

 

DEZMINȚI

DEZMINȚÍ , dezmínt , vb . IV . 1. Tranz . A declara că un fapt , o afirmație etc . nu corespunde adevărului ; a nega , a contesta . 2. Refl . A se arăta altfel decât se credea că este , a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei ; a înșela

 

DOGMĂ

... obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză , doctrină politică , științifică etc . considerată imuabilă și impusă ca adevăr

 

ECHITABIL

... ECHITÁBIL , - Ă , echitabili , - e , adj . ( Despre acțiuni , idei etc . ) Întemeiat pe dreptate , pe adevăr

 

EURISTIC

EURÍSTIC , - Ă , euristici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre procedee metodologice ) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi . 2. S . f . ( Rar ) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi ; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul . [ Pr . : e -

 

EXACT

EXÁCT , - Ă , exacți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este conform cu realitatea , care este în deplină concordanță cu adevărul . II. Adv . 1. În concordanță cu realitatea . Spune exact ce s - a întâmplat . 2. În conformitate cu un program , fără abatere , cu punctualitate . [ Pr . : eg -

 

FALSITATE

... FALSITÁTE s . f . 1. Caracterul a ceea ce este fals , mincinos , neautentic ; lipsă de adevăr

 

GNOSEOLOGIE

... GNOSEOLOGÍE s . f . Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>