Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AGĂȚA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru AGĂȚA.
AGĂȚÁT , - Ă , agățați , - te , adj . 1. Atârnat , spânzurat ^2 , suspendat . 2. ( Despre obiecte de îmbrăcăminte ) Prins fără voie într - un obiect ascuțit care găurește , deșiră , rupe o
... ANINÁ , anín , vb . I . 1. Tranz . ( Pop . ) A agăța ( 1 ) . 2. Refl . Fig . ( Rar ) A se lega de cineva , a nu - i da pace ; a căuta pricină ( cuiva ...
... prinde , a lua , a înșfăca , a înhăța ( cu mâna ) . 2. Refl . A se prinde , a se agăța , a se ține ( cu mâinile ) de ceva sau de cineva . 3. Tranz . Fig . ( Despre stări fizice sau sufletești ) A - l cuprinde ...
CĂȚĂRÁ , cáțăr , vb . I . Refl . A se sui , agățându - se pe un loc înalt ( și abrupt ) ; a
... CLENCI , clenciuri , s . n . ( Pop . ) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța
... CRAMPONÁ , cramponéz , vb . I . Refl . A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva ; fig . a se ține morțiș , scai de ceva sau de cineva , a nu voi ...
DECROȘÁ , decroșez , vb . I . 1. Tranz . A desprinde ceva care a fost agățat . 2. Refl . ( Despre o mașină electrică ) A se desprinde . 3. Refl . ( Despre strate geologice ) A se deplasa în plan orizontal de - a lungul unei
LÉNEȘ , - Ă , leneși , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) căruia îi lipsește dorința , plăcerea de a munci , de a fi activ , căruia îi e lene ; ( om ) trândav . 2. Adj . Care trădează , exprimă lene . Gesturi leneșe . 3. S . m . ( La pl . ) Familie de animale mamifere din America de Sud , cu corp robust , cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite , care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă ( Bradypodidac ) ; ( și la sg . ) animal din această familie . - Lene + suf . - eș . ( 2 ) Calc după fr . paresseux , germ .
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... a percepe . 3. Refl . A - și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini , pentru a se agăța . 4. Refl . recipr . A se lua de mână cu cineva ( pentru a forma o horă , pentru a dansa ) . 5 ...
SACÓVIȘTE , sacoviști , s . f . ( Reg . ) Unealtă de pescuit făcută dintr - o plasă întinsă pe două nuiele încrucișate și agățată de o prăjină , cu care se pescuiește de pe mal în locurile unde apa curge repede . - Sac + suf . -