Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALIENA%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BDIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru ALIENA%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BDIE.

ALIENA

ALIENÁ , alienez , vb . I . 1. Tranz . ( Jur . ) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare , cesiune etc . ; a înstrăina . 2. Refl . ( Livr . ) A

 

ALIENAT

ALIENÁT , - Ă , alienați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care suferă de o boală mintală ; nebun , dement . [ Pr . : - li -

 

ALIENAȚIE

ALIENÁȚIE s . f . ( Livr . ) Termen generic pentru orice boală mintală ; nebunie , demență . [ Pr . : - li -

 

ÎNNEBUNI

... ÎNNEBUNÍ , înnebunesc , vb . IV . Intranz . A fi atins de nebunie , de demență ; a deveni nebun ; a se aliena

 

ÎNSTRĂINA

... ÎNSTRĂINÁ , înstrăinez , vb . I . 1. Tranz . A trece cuiva ( prin vânzare ) stăpânirea unui lucru ; a aliena

 

ALIENARE

... ALIENÁRE , alienări , s . f . 1. ( Jur . ) Acțiunea de a aliena

 

BALAMUC

BALAMÚC , balamucuri , s . n . Clinică pentru alienați mintali ; casă de

 

DEMENT

DEMÉNT , - Ă , demenți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . Alienat mintal , nebun . 2. Adj . De om nebun ;

 

INTERDICȚIE

INTERDÍCȚIE , interdicții , s . f . 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte . 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal , care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice . 3. Stare în care se află aceste persoane . [ Var . : interdicțiúne s .

 

NEBUN

NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +

 

NEX

... nexuri , s . n . 1. ( Livr . ) Legătură , înlănțuire ( între lucruri , fenomene etc . ) ; relație , raport . 2. ( Jur . ) Contract de vânzare , de cesiune ; drept de a aliena

 

   Următoarele >>>