Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AM

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 1325 pentru AM.

AMĂGITOR

AMĂGITÓR , - OÁRE , amăgitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care amăgește ; înșelător . - Amăgi + suf . -

 

AMĂNUNT

AMĂNÚNT , - Ă , amănunți , - te , s . n . , adj . 1. S . n . Element secundar , neesențial al unui obiect , al unui fenomen sau al unui eveniment , detaliu ; ( rar ) amănunțime . 2. Adj . ( Înv . ) Amănunțit ^2 . [ Var . : ( reg . ) amărúnt s . n . ] - A ^3 + mănunt "

 

AMĂRIU

AMĂRÍU , - ÍE , amării , adj . ( Rar ) Amărui . - Amar + suf . -

 

AMĂRUI

AMĂRÚI , - ÚIE , amărui , adj . Cu gust ușor amar ; amăriu . - Amar + suf . -

 

AMĂRUNT

AMĂRÚNT , s . n . v .

 

AVUȚIE

AVUȚÍE , avuții s . f .

 

AMĂREALĂ

... AMĂREÁLĂ , amăreli , s . f . 1. ( Proprietarea de a avea un ) gust amar ; amărăciune . 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre , roșii sau ( rar ) albe , dispuse în raceme , cu fructe capsule , întrebuințată , pentru proprietățile sale ...

 

AMĂGEALĂ

AMĂGEÁLĂ , amăgeli , s . f . Amăgire . [ Pl . și : ( reg . ) amăgele ] - Amăgi + suf . -

 

AMĂNUNȚI

AMĂNUNȚÍ , amănunțésc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) 1. A fărâmița , a mărunți . 2. A da

 

AMĂNUNȚIME

AMĂNUNȚÍME , amănunțimi , s . f . ( Rar ) Detaliu , amănunt . - Amănunt + suf . -

 

AMĂNUNȚIRE

AMĂNUNȚÍRE , amănunțiri , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a amănunți . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>